Stau și îmi fumez ultimele țigări, în timp ce îmi beau ultima bere. Mi-am propus să nu mai beau și să nu mai fumez timp de o lună întreagă… ceea ce este foarte mult, pentru mine. Încă mai am în cap chestii care au nevoie să fie scrise, iar unele nu pot fi scrise dacă nu mă ajută alcoolul. El mă sparge în culori și ajung să scriu în cuvinte de înțeles, unele care pot fi citite. Altfel aș fi ceva mediocru, și să fim serioși, eu nu sunt ceva mediocru. Până și eu știu asta, atât de naiv nu sunt.

Dar, da!, știu tare bine că starea de ….treaz, ca să spun așa, mă uniformizează. Mă face normal. Ușor de citit.

Iar eu nu doresc să fiu lectură ușoară de după-masă. Eu doresc, ca întotdeauna, să fac oamenii să își pună întrebări. Să fie într-o perpetuă căutare. O viață trăită anost, cu răspunsuri date gratis, e o viață irosită.

Tocmai de aceea renunț la alcool și țigări. Poate voi găsi răspunsuri la anumite întrebări de-ale mele. Sună ciudat, dar… poate pentru mine va conta mult.

Vom vedea ce naiba se va întâmpla, poate imaginea următoare va fi cu mine în cătușe în fața unui magazin de băuturi alcoolice. Poate voi ajunge boschetar, poate voi ajunge preot (God!!! No!), dar cine știe?

Ideea e să nu stai, să te miști încontinuu, chiar dacă o faci pe loc. Dorința mea mare este să las ceva pe lumea asta înainte să plec. Trebuie să las ceva. Nu pot pleca din lumea asta și să nu ating câteva vieți. Asta nu pot concepe. Îmi este imposibil. Nu am voie să plec și atât. Trebuie să fac ceva!

Așa că încerc, așa cum știu, să ating oameni. Să le ating sufletul, pentru că el este cel mai valoros. Doresc să plec din lumea asta cât mai bogat.

Stay golden motherfuckers