am o ţoaglă nouă, de aia cu suspensii, să poţi trece peste toate bordurile universului.

am oprit cu ea la anticariat, mi-am legat-o zdravăn. doamna de acolo îmi zice la plecare:

– ai grijă să-ţi pui gluga, altfel te ia curentul pe bicicletă.

– cel mai tare te ia când ţi-o fură, îi răspund.

fiul ei şi-a urcat-o la etaj, aşa, de efect. sau probabil ca hobby. poate într-o zi o să-l şi vadă pe unu’ cum se caţără pe burlan, şi când să-l întrebe ce caută acolo, să-i spună că a remarcat şi el un nor, fascinându-l destul cât să se ambiţioneze.

– dă-te mă jos, ce naiba, fii şi tu om serios.

– gata şefu’, jur pe mama că glumeam.

şi mai mult ca sigur, dac-ar cădea, n-ar păţi nimic, la noi hoţii nu mor niciodată. sau i-ar lua altu’ locu’ cu brio, pe nume lejereanu. care ar fura şi ţeava, că-i din aluminiu.

bogdaproste.