Mamă! Mama mea! Unde ești? Mă arde pieptul, mi l-au făcut ferfeniță. Văd sângele cum curge din mine, e baltă roșie în jurul meu și mi-e frig. Prieteni ai mei urlă în agonie lângă mine. Urlă după mamele lor.

Se zvârcolesc în zăpada roșie, iar ochii celor morți îmi sfredelesc fruntea. Se uită la mine cu groază și mi-e groază și mie, mamă! Ce se va alege de mine, mamă? Unde voi ajunge să îmi odihnesc oasele? Aici? Printre atâtea țipete? Mamă, să vii după mine, mamă. Să mă duci acasă înapoi, să fiu printre ai mei. Pentru ei am căzut eu aici. Pentru ei am luat arma în mână și te-am sărutat de adio. Pentru ei mi-am lăsat copiii fără tată, pentru ei mi-am lăsat frații. Și mi-ai spus că mă aștepți.

Așteaptă-mă, mamă, dar numai în vis. Și mamă, dacă vin ei să mă aducă înapoi, să nu îi lași să își bată joc de noi. Să nu îi lași să ne pună în cutii de carton. Viața noastră a valorat mai mult de atât.