Chiar dacă într-un mediu mai restrâns decât la lansarea primului volum din decembrie 2016 (la Boeme Teatru) și de data aceasta fără participarea autorului, Nelu Stratone (trântit la pat de o cruntă gripă), cea de a doua parte a trilogiei „Istoria Rockului românesc” s-a lansat și la Arad, vinerea aceasta, în Cafeneaua Literară Joy’s. Este o carte care trezește amintiri dragi ale tinereții, precum și nostalgii pentru acele vremuri rebele, dar în aceeași măsură este o veritabilă lecție de istorie modernă a României pentru cei născuți după anii 2000: o carte care transformă într-un documentar sentimentul libertății trăite de români în anii ’90… prin muzică. Evident, prin muzica ROCK!

Dacă informațiile din primul volum, „Rock sub seceră și ciocan”, s-au bazat pe memorie și pe nenumărate arhive, iar informațiile, puține ca volum, au necesitat adânci cercetări, la „Rock în timpuri noi” lucrurile au stat aparent mai bine, căci nu informația reprezenta cea mai mare problemă pentru autor, ci selecția și organizarea materialelor, după cum mărturisește Nelu Stratone în prefața noului volum. Este, la urma urmei, un lucru normal, numărul trupelor rock crescând vertiginos în România postdecembristă, precum și numărul evenimentelor și al canalelor media care au documentat principalele „mișcări de trupe” pe scena rock-ului autohton. Tocmai de aceea, cartea „Rock în timpuri noi” este atât o călătorie liniară în timp (din anul 1990 până în anul 2000), cât și o trecere în revistă a principalelor formații și artiști care, iată, putem spune deja că au scris istorie. Nu în ultimul rând, sunt menționate și posturile TV și radio, respectiv revistele de nișă, care au contribuit activ la „cimentarea” acestui fenomen muzical global care, în România, abia după Revoluție a prins aripi în adevăratul sens al cuvântului.

Autorul cărții nefiind prezent la lansarea din Arad, au spus câte ceva despre carte reprezentanții Editurii Hyperliteratura, Andrei Ruse și Radu Toderaș (totodată și coordonatorii proiectului), precum și trei arădeni care au contribuit și ei la istoria rock-ului pe plan local. Dan-Gabriel Boric, proprietarul fostului Club Taboo și al Casei de discuri Taboo Music, a ținut să menționeze că participarea lui activă pe scena rock-ului românesc s-a evidențiat mai ales după anii 2000, propunând să colaboreze cu autorul cărții la următorul volum (care are deocadată un titlu neoficial, „Rock în mileniul III”, a spus Andrei Ruse), putând să-i pună la dispoziție înregistrări cu trupe rock din Arad. Acesta a precizat că, deși existau o sumedenie de trupe care apăreau și dispăreau peste noapte la Arad, este destul de greu de ținut o evidență, întrucât trupele din acele vremuri nu înregistrau albume, ci se limitau la concerte. I-a dat cuvântul mai apoi lui Gabriel Pecican, solistul trupei arădene Blood & Pain, care a povestit celor prezenți despre cea mai dulce amintire a rockerilor arădeni: bineînțeles, faimosul club „Constru” (Rock Only Club Constructorul), unde s-au format atât prietenii, cât și formații rock, între care exista o „rivalitate” pur amicală. „Erau vremuri în care ne ajutam, exista o competiție, însă una constructivă. Era o perioadă de aur pentru rock-ul arădean, chiar dacă era doar un fenomen local, însă până și trupele invitate din alte orașe au recunoscut că ceea ce se petrece la Arad, la Constru, era ceva inedit, ceva fenomenal”, a spus Gabriel Pecican.

Despre „starea de spirit” din Constru’ a mai povestit câte ceva și cunoscutul solist al trupei B.Ton, Fly, prezent și el la lansarea cărții în Arad. Formația B.Ton va apărea, cel mai probabil, în următorul volum al trilogiei lui Nelu Stratone, asta pentru că formația aniversează chiar în acest an 18 ani de existență, lansându-se în anul 2000.

Însă în cartea „Rock în timpuri noi”, Aradul iese în față cu altceva: o pisică decapitată

Miezul industriei rock românești din anii ’90 fiind la București, din vest ieșind în lumina reflectoarelor mai degrabă Timișoara decât Aradul, o singură știre din orașul nostru a captat atenția tuturor pe vremea respectivă. Nici nu avea cum să nu. Presa românească și publicul tocmai descoperise termenul de „șocant”… ca să nu spunem „senzațional”: ziarele, posturile TV și de radio din anul 1993 relatau despre un concert sângeros petrecut la Arad, la care câțiva „sataniști convinși” au urcat pe scenă cu o pisică decapitată.

Fragment din articolul scris de Sașa Bordenco în revista Vox Pop & Rock, redat în carte: „Despre această trupă (n.a. ABATOR), înaintea concertului nimeni nu știa mai nimic. Zvonurile spuneau că practică un stil extrem, grind. În culise, se șoptea că sunt sataniști convinși (și sunt!), că vor da lovitura (și au dat-o!)… înaintea începerii show-ului, vocalul formaţiei, macabru îmbrăcat, cu o bluză sfâşiată, pătată cu sânge, cu o privire demonică şi cu faţa mânjită cu sânge de pisică, se perinda prin faţa spectatorilor, dând astfel naştere unor semne de întrebare, căci nimeni, cu excepţia a trei – patru tipi din sală, care-l cunoşteau, nimeni nu-l putea identifica. Această uşoară învăluire în mister avea să fie spulberată după ce se vor sui pe scenă. La un moment dat, prin rândurile spectatorilor, a ajuns o vorbă, cum că pe scenă, în timpul evoluţiei lor, vor omorî o pisică. Pe seama acestei afirmaţii, pe mulţi dintre cei care ne-o spuneau, îi luam în băşcălie. Dar iată că după evoluţia celor de la BLOOD & PAIN aveau să urmeze ABATOR, numiţi de către prezentator «foarte satanişti». Vocalul, poreclit pare-se «Mâţă», cu o sârmă (de lanţ) prinsă în nas şi în ureche, apare pe scenă cu o pisică în mână, înfiorând astfel sute de spectatori! Pisica, gri-vărgată, ţinută de gâtul din care şiroia abundent sângele, este aruncată pe podea. Cum în mâna dreaptă «Mâţă» ţinea o sabie (reală), a ţinut s-o utilizeze imediat, înfigând-o cu un sadism ieşit din comun, în pisica ce emana un miros pestilenţial de sânge cald…”

Printre formațiile rock arădene care sunt menționate în cartea „Rock în timpuri noi” (în afară de scandaloasa trupă Abator) se numără Blood & Pain, Wildfire, Pacifica, Grimegod și, desigur, trupele arhicunoscute precum Cargo (deși în carte e trecută ca fiind din Timișoara) și Vița de Vie, din a căror componență fac parte și câțiva arădeni. În cea din urmă, chiar solistul, Adi Despot.

Ultimul volum al cărții va trata rock-ul românesc din zilele noastre, punctând în special momentul #Colectiv. Un eveniment tragic, la care autorul cărții a fost prezent, dar pentru că nu mai avea bani de bere, a plecat acasă chiar cu puțin timp înainte de izbucnirea incendiului. De altfel, toată seria este dedicată acelei seri fatidice.

În următoarele zile, turneul de lansare a volumului continuă în orașele Oradea, Cluj și Brașov, din păcate fără participarea autorului, căruia îi urăm cu această ocazie însănătoșire grabnică!

Cartea poate fi cumpărată din librăriile Cărturești sau poate fi comandată online pe hyperliteratura.ro/produs/rock-in-timpuri-noi/.

Articol publicat inițial pe Special Arad