Am auzit voci nemulţumite, care comparând-o cu celelalte piese prezentate pe scena Teatrului „Ioan Slavici” în Festivalul de Teatru Clasic al acestui an, par a tinde să creadă că e un rateu… Însă spre tristeţe mea, eu nu am apucat toamna asta pe la teatru, deci mă văd nevoită să o prezint strict de sine stătătoare.

Ce sunt miturile de fapt? Care este rolul lor? Ele ne prezintă faptele lumii înconjurătoare folosindu-se de simboluri… Ce se poate spune despre un mit pe care îl poţi adapta la problemele lumii actuale? Că prezintă adevăruri eterne. Natura umană este una şi aceeaşi indiferent de epoca din care face parte. Este atemporală.
Şi uite aşa, mi-a fost dat să văd chiar sub ochii mei cum o poveste veche de mii de ani se metamorfozează într-una bine cunoscută generaţiei noastre: Prometeu devine Julian Assange (fondatorul Wikileaks) şi asta pentru că, asemenea personajului tragic grec, Assange ne oferă cunoaşterea şi este pedepsit pentru asta.

Însă este irelevantă identitatea metamorfozată a lui Prometeu, el poate fi oricine. Pot fi eu, poţi fi tu, poate fi oricare om pe care l-ai alege din axa infinită a timpului, care s-a oprit puţin şi s-a forţat să-şi deschidă ochii şi să confrunte crunta realitate ce ne înconjoară. Cine sunt zeii? Cui ne-am închinat mereu încă de la începutul timpului? Puterii mai mari decât noi, cea pe care o lăsăm să ne teleghideze vieţile: regi, împăraţi, bani, vanitate, orgoliu… Orice lucru care ne pune obloane pe ochi şi ne face să ne mulţumim cu superficialităţile vieţii, ignorând adevăratele valori morale.

Cei din echipa de Teatru „Mihai Eminescu” din Timişoara au reuşit să redea toate astea într-un mod destul de inedit. Prometeu, deşi trecut prin Iad şi înapoi, rămâne până în ultima clipă fidel convingerilor lui: acelea că adevărul, dreptatea şi libertatea absolută sunt cele mai sacre comori pe care le are omul şi pentru care merită să se lupte.
Cred că cel mai mult mi-a plăcut momentul aproape de final. Hermes, afişat în piesă ca un tipic „corporate suit guy”, încearcă cu toate mijloacele posibile să îl convingă pe protagonist să renunţe la idealurile lui şi să i se alăture lui Zeus / Puterii. La început încearcă să-l cumpere oferindu-i celebritate, glorificare, pe urmă încearcă să-i arate că oamenii sunt prin definiţie creaţi pentru a fi marionete şi că nici măcar ei nu îşi doresc cu adevărat mai mult. Însă toate convingerile sunt de prisos, setea lui de adevăr înfruntând orice consecinţă. „Nevoia e o forţă ce nu poate fi oprită.”

Prometeu e ucis, însă focul lui încă arde. Din el, îşi aprind torţele cunoaşterii toţi ceilalţi oameni, ieşind pe rând din anonimat.

Finalul în sine, recunosc, m-a dus instantaneu cu gândul la filmul „V for Vendetta”. După cum spunea mult îndrăgitul „V”: „Behind this mask there is more than just flesh. Beneath this mask there is an idea… and ideas are bulletproof.” (“Sub această mască, se află ceva mai mult decât carne. Sub această mască se află o idee… iar ideile sunt antiglonţ”)… Omul a murit, însă ideea a rămas nemuritoare.
La fel şi cu piesa asta. Piesa a trecut, cortina a căzut, însă ideea generată de ea a rămas în mintea celor care i-au dat o şansă, cei care au trecut cu vederea micile defecte care au existat în redarea piesei şi s-au concentrat mai mult pe mesaj.

Concluzie? Mie mi-a plăcut, chiar dacă a trebuit să îndur micile momente muzicale (care îmi displac mie în general în orice piesă) şi chiar dacă actorul principal nu m-a convins 100% cu modul lui artificial de a-şi recita replicile. În schimb nota 10 pentru Cătălin Ursu şi Victor Manovici şi pentru adaptarea piesei lui Eschil. Altceva? Cam atât, vă las să vă uitaţi peste poze…

Prometeu înlănţuit:

Regia – KOKAN MLADENOVIC

Distribuţia:

Prometeu – ION RIZEA
Hermes, Puterea – CĂTĂLIN URSU
Uliul – VICTOR MANOVICI
Io – CLAUDIA IEREMIA
Okean – COLIN BUZOIANU, BOGDAN SPIRIDON
Corul – Luminiţa Tulgara, Iuliana Crăescu, na maria Pandele, Daniela Bostan, Andrea Tokai, Paula Maria Frunzetti, Bogdan Spiridon, Colin Buzoianu, Adrian Jivan, Benone Viziteu, Claudiu Dogaru, Laurenţiu Pleşa

Decoruri – Marina Kalabic
Costume – Tajana Radisic
Muzica – Irena Popovic
Light design – Lucian Moga
Video – Lucian Matei