In vitro te născuşi, tu, primăvară, tu, idioată, curvă şi parşivă, împerechiere între lebădoi şi cioară, dar cu pretenţii şi idei de divă. Arunci pe piaţă bonuri de iubire, dar nu plăteşti atunci când e doar sex, cu motivaţia că un reflex n-ar trebui pe nimenea să mire. De ce eşti curvă, şleampătă şi slută, de ce îmi cumperi viaţa-n rate, de ce îmi picuri în cafea cucută, minţind că tu eşti fata lui Socrate ? Adio primăvară, m-am lepădat de tine, să vină vara cu femei toride, să vină toamna, iarna sau oricare, să ştiu şi eu : are vreun rost sau n-are ?

***

rămân proscris,
închis, dezis,
între altar și clitoris.

***

și ce mai zici?
nimic.
mâine

Simion Todoca