Recunosc că nu sunt un fan al icoanelor și a stereotipiei vizuale a bisericilor. Admit valoarea lor culturală, chiar și artistică… dar, în cele mai multe cazuri, nu-mi spun nimic nou, adițional, ceea ce, după părerea mea, ar fi rolul artei. Însă expoziția Angelei Hanc, „Iconografii”, de la Muzeul de Artă, m-a surprins plăcut…

Vernisajul expoziției din Sala „Ovidiu Maitec” s-a bucurat de criticile preotului Ioan Gânscă și a artistului Onisim Colta, prezentând foarte bine, cât se poate de detaliat, atât latura artistică cât și ecleziastică, duhovnicească, metaforică și metafizică a operelor tinerei Angela Hanc.

Mă întrebam odată cum ar arăta o astfel de expoziție cu icoane în stilul modern… minimal, abstract, bauhaus sau, de ce nu, de stijl (neoplastic). E de menționat că Angela Hanc nu depășește granițele tradițiilor, dar reușește, totuși, să le dea o tentă actuală, fresh… înclinând, poate un pic, spre art nouveau. Finețea desenului, armonia culorilor vii, fușereala voită a pensulei (în realitate, o amprentă controlată cu sfințenie) și inserarea grafologiei în pictură… toate astea alcătuiesc o expoziție extrem de interesantă, recomandată inclusiv ateilor.

În concluzie, trebuie să fiu de acord cu criticul Onisim Colta care, la rândul lui a fost de acord cu critica lui Mihail Neamțu din prefața catalogului omonim cu denumirea expoziției: „Cu o discreție incisivă, Angela Hanc devine pedagogul privirii simple și al respirației luminoase. Din fața icoanelor și a acuarelelor sale nu putem pleca decât îndatorați”.

Foto: Tomck@t