Ideea, bizară, e că nu-s nostalgic. E o senzație reconfortantă când reușești să îți autodepășești o caracteristică jenantă. La fel și un viciu caracteristic. Aicia, nah, n-aș zice jenant, mai degrabă obsedant. Posedant… marcant, mda, memorabil… ceva ce vrei să reții dar și să știi de domeniul trecutului. Senzația a fost, a rămas și va fi tentantă. Dar problema cu tentațiile astea e că-s ispite diabolice, năpaste. Tricky shit. Te ademenesc și cu timpul te duc p-apa sâmbetei. Să încerci… e frumusețea jocului. Don’t hate the player, neither the game. Just play. Play hard… ’till the end.But by YOUR rules!

Lăsând gluma la o parte (de parcă ar glumi cineva)… de 6 ani sunt fumător. Nu e o cifră satanică, așa, de unul singur, știu. Alții fumează de vreo câți ani am eu, per total, și-s bine mersi. Sau… aparent, măcar. Eu nu prea. Medicul mi-a zis că dacă nu încetez crap dreaq. Toată lumea zice asta, e doar o melodie falsă de șablon în urechile unui fumător înrăit. Semi-infarctul însă m-a făcut o dată să jur. Că o să mă las, că o să încerc. Nu am reușit să mă țin de promisiune pentru multă vreme. E ca și dependența de artă… cumva nu se leagă, cum nici ideologia de “arta fumatului”. Nu. E o dependență, și mai presus de atât, e un stil de viață. Nu trebuie să-ți învingi doar creierul îmbibat în nicotină ci trebuie să-ți schimbi radical stilul de viață. Ceea ce e o provocare și mai dură!

Am fumat, în acești 6 ani, treptat, multe porcării. Deși în copilărie aveam o respingere cruntă pentru țigări, poate fiindcă tatăl meu e fumător de când îl știu. Drăcia aia de Pall Mall Menthol – o adiere de prospețime, coolness, freshness… m-a făcut să devin, oficial, fumător. Stăteam la Szeged, pentru prima dată pe cont propriu. Primul job, primul milf, primele beții întorcându-mă acasă fără să-mi pese dacă fac gălăgie, prima viață liberă. Primul joint! Da… în mod ciudat am fost mai întâi junky, abia apoi fumător. Cu anii… am început să nu mai simt diferența între Pall Mall Menthol și Pall Mall Light. Apoi nici cu orice-light. Apoi nici cu orice-chiar-mai-hard. Iar când situația în creier devenise una cu nebunia, nu mi-a mai păsat dacă erau chiștoacele mele adunate din scrumieră, refăcute în foițe. În zilele mai negre am fumat până și frunzele uscate de la ceva, cică, “floare”, ce am zărit pe balcon. Am fumat pe stradă, am fumat la job, am fumat acasă, am fumat imediat după trezire, înainte de somn, sau noaptea când m-am trezit. În pat, lângă pat, în  fața calculatorului, oriunde. Și orice. Am fumat iarbă, am fumat hash, am fumat etnobotanice, de la cel mai slab până la cel mai hardcore. Am fumat până aveam un mers robotic.

(mai jos, secvențe dintr-un articol mai vechi, când eram atât de praf încât, ajungând acasă, am deschis Paint-ul și m-am enervat de ce nu pot să scriu)

eram pe drum… si eram de speriat (banuiesc). Neo si Robocop is copii cibernetici pe langa mine-n plm-nah-…zau! am impresia ca multi aveau impresia ca io-s de fapt orb. da’n realitate io eram orb supersonic, nu din ala cu bata alba, plm, fiecare cu bata lui!… io aveam simtul orientativ mega-dezvoltat, man, nici Daredevil nu da Gol langa mine intr-o situatie competitiva. Challange Excepted, asshole! Mergeam. Din ce in ce mai hotarat! si intre timp visam s-o intalnesc asa, din intamplare, pe Andreea Dali si sa-mi zica asa suav “Open your eyes”… atunci m-ar fi durut undeva de piesa lu’ Moliere… Dali-mi trebuie mie! UN spufff soft-colored si imagini fluid-abstracte.

Nu mai stiu daca o sa mai pun asta pe blog ca io nu mai tin minte ce-am scris. nu-mi apartine! – daca ma-ntreaba cineva. Am fo’ beat! Nah. ma duc sa fumez o tigara (merci timebomb ‘n Perfuzieee  

(…)

Intenționat, nici n-am mai rescris acest articol. A rămas așa, brut, cum trebuia să fie.

Încerc să cred, deși nu-mi place să cred… că toate astea vor deveni amintiri. Poate nu și cu iarba… aia-i altă poveste, altă “prăjitură”. Aia nu dă dependență, aia merge ocazional, acolo lipsește elementul-cheie: nicotina, față de țigară. Chestia nașpa cu țigara (cel mai periculos drog legal posibil) e că gudronul îmi f#te plămânii (pe bune, simt deja… zilnic!) iar nicotina îmi f&te venele (de unde și problemele cu inima). Dacă nu merge altfel (și nu prea merge), încerc, momentan, să devin dependent de tehnologie Da. Țigara electronică. Gudron – eliminat, monoxidul de carbon – eliminat. Nicotina… momentan am luat, pentru început, cu – apoi o să merg pe “fără”. Mda It’s a new era. A bionic, electric, tehnologic one.

Next level: în viitor o să vreau să-mi înlocuiesc măcar un ochi și o mână, plămânii și inima cu membre cibernetice… dar astea deja (sau… deocamdată) îs din ciclul “vise erotice”