Lună plină în Parcul Eminescu. Vântul direcționa curenți de aer reci și umezi direct în oasele oamenilor din fața Crucii. Dar ei nu sesizau. Ochii lor erau ațintiți pe ecranul de proiecție care readucea la viață imagini gri, albăstrii și maronii, adormite în 1922. Un chip cadaveric, cu ochii privindu-i din gropile abisale ale cearcănelor negre. Buzele-i erau înghețate inexpresiv pe față. Mâinile-i hidoase, lăsate să atârne pe lângă trupu-i veștejit și încovoiat. Nu mai era nevoie de nicio prezentare: Nosferatu privea arădenii, iar ei pe el, hipnotizați, fără nicio putere.

Festivalul StrArad a oferit publicului, sâmbătă seară, o experiență care le-a făcut părul măciucă: proiecția filmului german mut „Nosferatu, eine Symphonie des Grauens”, o variantă neautorizată a vestitului „Dracula” de Bram Stocker. Ceea ce a adus un plus de originalitate vizionării, chiar și pentru cei care l-au văzut deja, a fost decizia organizatorilor de a invita formația Abator Industries pentru a crea live coloana sonoră a filmului. Muzica nu a fost o reproducere a celei originale din film, ci o variantă inedită despre care speculăm că a fost o improvizație de moment, însă una extrem de reușită, intensă.

Un detaliu important de menționat despre Nosferatu este că numele personajelor și alte detalii din povestea originală „Dracula” au fost schimbate din cauza faptului că studioul nu a putut obține drepturile de autor. Cu toate acestea, moștenitorii lui Stoker au dat în judecată adaptarea, iar o hotărâre judecătorească a ordonat distrugerea tuturor copiilor filmului. Totuși, câteva exemplare din Nosferatu au reușit să fie salvate, iar filmul a ajuns să fie considerat o capodoperă influentă a cinematografiei. Potrivit Wikipedia, Rotten Tomatoes l-a desemnat al doilea cel mai bun film horror al tuturor timpurilor.