I.Z. : „Ești mai puternic decât Uraganul
și mai devastator decât Tsunami,
ești o furtună nimicitoare.
Ești atât de mult…”

Auzi? Mesajul ăsta l-am scris pe drum la lucru… sunt cu căștile în urechi, ascult SEX ON FIRE de la Kings of Leon și mă gândesc la tine, oare ce îmi scrii? Aseară voiam să mai scriu, dar nu mai încăpea și dacă începeam altul nu îl mai terminam. E frig afară… oare cât de cald mi-ar fi cu tine? Am uitat să mai zic ieri de Ștefan Bănică jr., melodia Poveste de mai. E buna cafeaua? Mie când o să-mi pregătești una? Am dormit foarte puțin în 3 zile…. și sunt enorm de treaz, AWARE, SPEED, CRACK, COCAINE!!!

Am încercat să scriu acum dimineața și efectiv am reușit doar să scriu ideea principală, așa, cu liniuță, sunt prea multe, fiecare liniuță e un text, sunt overload! Am avut o perioadă în care nu am avut nimic în cap, dar simțeam nevoia să scriu și puteam să îmi trântesc gândurile pe foaie doar după ce îmi “beam” inspirația! Doar când eram high sau “lovit” mai puteam fi coerent în scris, a fost groaznic… acum, trebuie să îmi iau concediu… Nu știu dacă înțelegi cum mă simt eu, când nu sunt în stare să scriu îndeajuns de repede pe cât gândesc și începe să îmi bată inima foarte tare, am o idee, încep să o scriu, ajung la al treilea cuvânt, îmi vine alta, pe la al cincilea cuvânt uit ideea anterioară, îmi vine alta complet diferită… ca și unitate de măsura e așa: 8-9 idei per cuvânt!!!! Încearcă să ții pasul!

Și când mă pun seara în pat, tot îmi vin idei, dar în timpul ăsta îmi vine și să cânt, să desenez, să fac curat, să fac ordine, să gătesc ceva, să mă tund, să îți trimit ție mesaj, să te sun, să ascult o melodie, să caut melodii, să le bag pe mp3, să-l sun pe Tom, să fac focul, să-l ajut pe frate-mio la teme, să-l sun pe tati, să mă duc la Titus să pozez picturile, să-ți scriu ție din nou… să MULTE! BINE? SUNT MULTE! Îmi dai o pofta nebună de viață! E teribil de minunat cum mă simt acum! Aș vrea să te bag în capul meu acum să vezi ce e acolo! Doamne! Închipuie-ți, mii! Sute de mii de idei! Uite, e ca și o hală imensă, pe unde sunt trasate mici șosele pe unde trec ideile cu viteză! Bagă numai capul, vezi?

Sunt mii de “eu” cu căștile în urechi pe mașinute mici trecând cu viteză, unul are batic pe cap, unul e îmbrăcat în sacou, unul hip hop, unul de baschet, unul rock, unul casual, unul portar, unul de lucru, toți urlă, strigă, e o gălăgie enormă! Trebuie să îți bagi degetele în urechi. Mai mulți de ”eu” stau la intersecții și dirijează cât de cât haosul, încep să se certe care să iasă primul, se iau la bătaie! Rockerii cu rapperii, baschetbaliștii cu fotbaliștii! Sirenele încep să urle, se văd girofare, se aruncă pumni, se aud gloanțe, autoritatea e inexistentă, anarhia îi cuprinde pe toți, totul a scăpat de sub control. Nu a pățit nimeni nimic, puțin șifonați, dar tot e ok… sunt conștienți că toți au același scop, să îmi asigure mie funcționalitatea. Asta nu înseamnă că au încetinit. NU! Doar că stă fiecare pe banda lui, cât de cât.

Servici ușor, o zi bună!