FOTO: Anamaria Tatu

Am ajuns la TEBA cu maşina şi eram puţin în întârziere, însă pe stradă încă se vedeau oamenii venind în grabă să nu rateze începutul filmului. După ce am coborât, am luat-o cu toţii înspre fabrică, alternând alergarea cu pasul grăbit, ca nişte oameni cu probleme la una dintre glezne. Afară se grupaseră cei ajunşi deja, discutând în picioare sau stând aşezaţi pe margine, legănându-şi gambele ca pe nişte greutăţi. La intrare ne aşteptau organizatorii, cu vin de cramă, bere şi o cutie de donaţii  în caz că vream să fim mărinimoşi.  Pe masă mai erau şi nişte flyere în evantai cu evenimentul de la bibliotecă de vinerea asta.

Printre franjurile încă atârnate vedeai fragmente de corpuri. Toată lumea era curioasă să descopere ce au corturile de ascuns, ce scrie pe jos, iar alţii ca mine doreau să se plimbe din nou prin cele două hale ca să vadă ce schimbări s-au mai făcut. Ei bine, în sectorul B, pereţii încă se pictează, şi nu oricum. Desenele acoperă trei pătrate imense cu un schelet de dinozaur sau cu personaje colorate şi lunguieţe, care îţi aduc aminte de mâncărurile cu spaghete. Pentru cei care au fost la Particles, scaunele s-au mutat din sala de concerte în zona destinată proiecţiilor de film, unde hamacul a rămas aşa cum îl ştiţi. Acolo unde stă acesta, încă se poate intra lejer cu doza de bere în mână. Mi s-a părut uluitor faptul că a fost nevoie de o suplimentare de locuri cu saci, ieri fiind miercuri, adică ziua aceea neînsemnată din mijlocul săptămânii când nimeni nu se aşteaptă să se întâmple ceva pe plan cultural. Eu pot să mă declar supermulţumit, pentru că un astfel de film, destul de bunicel şi cu o nominalizare la Cannes în 2008, mai puteai vedea doar marţea sau joia la Cinema Arta.  Pe lângă asta, iniţiativa de-a face evenimente înafara weekendurilor mi se pare excelentă, iar celor care au venit la film trebuie să le intre în obişnuiţă astfel de lucruri. 

Nu prea puteai să-i numeri pe cei prezenţi, însă după mine, fără să exagerez, cred că au fost cu mult peste cei 131 care au dat Attend pe pagina de FB. Şi asta şi pentru că vreo cinci-şase ziare au promovat evenimentul în mediul online, care, după cum se ştie, în vremurile digitale în care trăim, contează în proporţie de 98%.

Îmi plac mini-event-urile astea ca nişte cărămizi inteligente, care clădesc treptat o comunitate şi reuşesc să adune în jurul lor o seamă de oameni din mai toate domeniile (artei şi nu numai). În plus, am apucat şi eu să mă întâlnesc cu o groază de prieteni pe care nu-i mai văzusem de ceva vreme. Trebuie spus că la TEBA e binevenit oricine, indiferent de vârstă, freză, starea socială şi altele.

Şi despre ce a fost vorba ? Păi am avut un proiector, dark zone-ul, adică un spaţiu de 120 mp împrejmuit cu pânză groasă neagră de la tavan până jos, două colţare mişto în faţă şi frânghiile hamacului întinzându-se peste tot de-a latul. Din primul rând de unde stăteam eu, ţi-era şi frică să priveşti înapoi. Aveai impresia că grămada de oameni era un tsunami gata să se prăbuşească peste tine.

Seara a-nceput cu titlul sângeriu al filmului lovindu-ne din plin şi cu o melodie numai bună pentru o peliculă cu bastarzi mexicani.

Pe parcurs au venit şi răsturnările de situaţie, care au declanşat bliţuri şi-au stârnit hohote de râs, şi scenele mai statice, pe care eu le-aş numi contemplative. Cred că Los Bastardos a fost cea mai bună alegere pentru un grup de persoane atât de pestriţ, reuşind să-şi surprindă privitorul şi să-l ţină cu sufletul la gură pe întreaga sa durată. Aerul din încăpere era un fel de ghem de aţă din care firul ieşea afară asemenea cozii unui şoricel speriat. Din când în când auzeai mici şuşoteli şi dozele deschizându-se pe silent. Dintr-o dată, faza şocantă în care femeia ţinută captivă fusese împuşcată de unul dintre hoţi ne amuţise pe vecie. Din public atât s-a mai auzit: ,,Pe bune ?“ A urmat trauma dublă a odraslei sale, după ce acesta reuşise să-l omoare pe unul dintre bandiţi. Pe celălalt îl gonise afară pe geam, nemaiavând gloanţe. O dramă şocantă, aşadar, şi nerecomandată cardiacilor. Partea comică a cuprins momente simpatice, cum a fost cel în care nişte muncitori de culoare îl ameninţaseră pe angajator cu bătaia, pentru că refuzase să-i ducă acasă cu furgoneta.

Un mare FIN a încheiat o altă mega seară la TEBA, după care organizatorii ne invitaseră la o sesiune de discuţii libere legate de ediţiile viitoare, unde fiecare putea veni cu propunerea proprie.

Foto: Gabi (KF)