În data de 18 octombrie (2013) a început și pe 18 mai a.c. s-a terminat. Este vorba de sezonul 1 al așa-numitului serial (serie de expoziții) marca Kinema Ikon, care a dorit – și a reușit! – să-i lanseze pe orbita experienței individuale pe cei pe care teoreticianul, practic… tatăl Kinema Ikon-ului, Gheorghe Sabău, i-a numit „Generația KF”. Acest prim sezon este, de altfel, nu numai cu și despre ei, ci o aniversare totodată, reprezentând 10 ani de când tinerii artiști evoluează sub tutela Ki.

Sezonul 2 va debuta în această toamnă, însă până atunci, am mai avut ocazia de a recapitula primele 10 episoade — printr-o proiecție-(mini)maraton în sala Kinema Ikon de la Complexul Muzeal Arad, vineri, 20 iunie — pe care, de asemenea, le găsiți mai jos. Enjoy!

New Times on the Mississippi: un laborator de artă „postcontemporană” în sala Kinema Ikon

ki: serial // s.1 / e.1 // reVoltaire: Fifty Mississippi

Nu știu cât de mult sau cât de puțin s-a inspirat Călin Man (reVoltaire) din „mania” lui Mark Twain pentru fluviul Mississippi, dar cert e că arta promovată în expoziția sub umbrela Kinema Ikon „curge” fluent și fără surplusuri și crap-uri cum ar fi un… „mesaj artistic”. Pur și simplu: „Fifty Mississippi”.

Ca să produci astfel de minunății… tre’ să ai o minte odihnită, vorba aia… poate un pic chiar să dai în mintea copiilor… dar tocmai asta e magnetul ludic ce te atrage la o expoziție kinema ikon… păi unde ai mai văzut o carte în care ai putea, nici mai mult, nici mai puțin, să joci X – O? O carte care conține nici mai mult, nici mai puțin, decât niște pătrățele puse-n pagini anapoda, o carte în care sunt aruncate cuvinte englezești de bază, numită sugestiv „Randomdrama”… o carte (PARIS + ARAD = PARADIS _ Guide de voyage) cu harta unui oraș (posibil a Aradului) – pe fiecare pagină o altă parte… sau o carte în care sunt, nici mai mult, nici mai puțin… decât 50 de Mississippi  … „1 Mississippi, 2 Mississippi, 3 Mississippi…” și tot așa

Probabil că tocmai această numărătoare americană din jocul „de-a v-aţi ascunselea” este ideea de bază a construcţiei acestui laborator-labirint de kinetică statică. Aşa se acoperă şi conceptul de joacă iconică…

Spațiul RE(VIRTU)AL kinema ikon

ki: serial // s.1 / e.2 // Bogdan Tomșa: Synthetic Space

Synthetic space – a doua expoziție din sezonul unu. Autor: Bogdan Tomșa. Umbrela: kinema ikon. Divizia: Serial. Locația: Sala Kinema Ikon. Muzeul de Artă.

Un spațiu real. O expoziție virtuală. Și simbioza dintre ele. Cred că Kinema Ikon a inventat termenul „re(virtu)al” – adică el l-am inventat, inspirat de ceea ce au pus ei în… aplicare. Căci da, poate fi interpretată și ca o „aplicație”, un app în limbaj de facebook, un „software transparent” de efecte vizuale ce transpare în real. Nu e un lucru fără precedent. Nici transcendent. E o sinteză. Un experiment. Un semn de întrebare invizibil. Probabil și mesajul – ce, de regulă la ki, nu există, de fapt (nici mesajul, dar nici măcar o regulă) – e o întrebare: Ce este sintetic? Ce este spațiul? Cum se diferențiază…. și ce ar fi să nu se diferențieze?…

CRÄCIUNIKON – o lume de poveste în spiritul Kinema Ikon

ki: serial // s.1 / e.3 // CRACIUNIKON

FABULOS – ăsta e cuvântul de ordine într-o aparentă dezordine în prima fază… până să te uiți mai atent și să levitezi în detalii. Parc-ar fi o lume minunată în care vei găsi… nuuuumai copii …Un Disneyland în miniatură, o țară a Minunilor unde te trezești răbufnind „Who the fuck is Alice?”. De la roboței și jucării de toate tipurile, Barbie (dezbrăcată și desfigurată), Frankeinstein sau Smurfette, șerpi și alte animăluțe Haribo sau ponei devorați de dinozauri… până la trenulețul care parcurge nonșalant acest mic univers cărând un webcam după el… găsești de toate, trebuie doar să descoperi. Un cadou perfect programat (fără HTML) din partea Kinema Ikon de „Crăciunikon”.

Vinovații pentru această expoziție sunt A.L.K.M.Y., Iv Daqu, Golem, Neuro, Newclearfairy, Pnea, Lavinia Grama, Amalia Ignuța, Traian Sălăjan, Andrei Grec, Maria Tămășan și Cătălin Indreica.

gH. – artistul care-și dă sângele în cerneală

ki: serial // s.1 / e.4 // gH.: Ink & Blood

…MUST BE WRITTEN IN BLOOD AND INK – anunța artistul scriptic, mare, deloc insesizabil, pe pereții albi ai sălii, la fel cum, într-un colț mai discret, pe niște carduri negre transmitea stări precum „viziune, frică, durere, iubire, dorințe, limite, bucurie, angajamente, gânduri, promisiuni etc.”, stări prin care poți, ai putea sau ai vrea să treci atunci când simți cerneala în sânge. Exact ceea ce genera, robotic, instrumentul din mijlocul sălii care pompa lichidul negru-albăstrui în sângele dintr-o eprubetă. Sânge adevărat! Atât am reușit să scot din autor – la nivel de conversație, zic.

MIROASE A PEȘTI DE STICLĂ

ki: serial // s.1 / e.5 // IC RC: Mioase a pesti de sticla

Am putut vedea prin ochii unui peşte care înota pe cursul lin al unui râu curbat şi imaginar, neinfluenţat de tendinţele omului de a nega forţa mistică a acestuia, prin simplul fapt că a fost, de-a lungul vremii, tâmpit în mod regulat de puterea manipulatoare a televizorului, etalată prin proiectarea a două imagini cu purici pe pereţii sălii, cât şi prin TV-ul de mici dimensiuni. Şi peştele acela s-a simţit atât de bine, încât s-a multiplicat într-o grămadă de alţi consemeni, până a ajuns să făurească din toate astea textul pe care îl aveţi în faţă, cât şi compoziţia de amfibieni din mijlocul camerei,  luminată plăcut, într-o atmosferă de ambianţă şi stil. (Iulian Leonard)

The Garden Of Freaky Delights [KI: S01E06]

ki: serial // s.1 / e.6 // The Garden Of Freaky Delights

Maimuţă prin codul său genetic, robot prin educaţia primită şi înger prin meditaţia autoînsuşită, omul poate fi pe rând un aparat instinctual, mecanic sau spiritual. Sau poate fi perceput ca interdependenţa simultană şi continuă a trei transpuneri vitale imaginate şi corelate: a primatei în organe de manechin, a robotului în mecanisme de proiecţie şi a îngerului într-un aliaj de imagini şi sunete.

Jurnal evaziv: „Această stare imobilă şi repetitivă”

ki: serial // s.1 / e.7 // Nita Mocanu – Jurnal evaziv

Când spui Kinema Ikon, spui artă postmodernă care merge mână în mână cu arta plastică contemporană… şi totuşi, tot timpul e ceva unic în demersul, mesajul, interfaţa şi substratul artistic. „Întotdeauna la un pas de artă”, sau „Uşor natural, veşnic altfel” – cum scria pe câte o hârtie A4 în cadrul unor fotografii meditativ-provocatoare printate pur şi simplu, alb-negru, și puse pe peretele expoziţiei. Dar aceste creaţii statice şi digitale deopotrivă  au fost doar două dintre o sumedenie de alte imagini expuse, transpuse în spaţiul palpabil al sălii Kinema Ikon de la etajul 2 al Muzeului de Artă (peste Bibliotecă, pentru cei care aşa ştiu mai bine), în cadrul episodului 7 din sezonul 1 al acestui serial de expoziţii marca ki. Vedeta ediţiei? Nita Mocanu…

…despre care știm prea puține, în ciuda faptului că ne-a prezentat cu această ocazie stări, gânduri, perspective, viziuni personale şi cadre desprinse de te miri de unde… poate nu degeaba s-a gândit (foarte inspirat) să denumească expoziția „Jurnal evaziv”. Am găsit acolo texte, desene, imagini – preluate şi prelucrate – cu tot cu subtitrările aferente (poate inventate) – ori fotografii artistice în care apăreau deseori mesaje printate negru pe alb, cu litere mari, cum ar fi „Această stare imobilă şi repetitivă”, „De fiecare dată sunt altcineva”, „Seara îmi spuneam poveşti”, „Tot ceea ce nu am putut fi” sau „Cealaltă persoană din capul tău eşti tu”.

ki: serial // s.1 / e.8 // Mihai Pacurar: Your Name Here

No description available

ki: serial // s.1 / e.9 // Salajan Mihai: Tribology

„Achtung User!

ki: serial // s.1 / e.10 // bogdanator: Utopian (păstrătorul de limbi moarte)

În cadrul Nopții Muzeelor, în sala Kinema Ikon s-a prezentat tânărul artist Bogdanator cu o expoziție radical-minimalist-ludică, acesta fiind ultimul „episod” din cele zece de până acum.