Când spui Kinema Ikon, spui artă modernă care merge mână în mână cu arta plastică contemporană… şi totuşi, tot timpul e ceva unic în demersul, mesajul, interfaţa şi substratul artistic. „Întotdeauna la un pas de artă”, sau „Uşor natural, veşnic altfel” – cum scrie pe câte o hârtie A4 în cadrul unor fotografii meditativ-provocatoare printate pur şi simplu, alb-negru, și puse pe perete la expoziţia recentă. Dar aceste creaţii statice şi digitale deopotrivă sunt doar două dintre o sumedenie de alte imagini expuse, transpuse în spaţiul palpabil al sălii Kinema Ikon de la etajul 2 al Muzeului de Artă (peste Bibliotecă, pentru cei care aşa ştiu mai bine), în cadrul episodului 7 din sezonul 1 al acestui serial de expoziţii marca ki. Vedeta ediţiei? Nita Mocanu…

…despre care știm prea puține, în ciuda faptului că ne prezintă cu această ocazie stări, gânduri, perspective, viziuni personale şi cadre desprinse de te miri de unde… poate nu degeaba s-a gândit (foarte inspirat) să denumească expoziția „Jurnal evaziv”. Găsim aici texte, desene, imagini – preluate şi prelucrate – cu tot cu subtitrările aferente (poate inventate) – ori fotografii artistice în care apar deseori mesaje printate negru pe alb, cu litere mari, cum ar fi „Această stare imobilă şi repetitivă”, „De fiecare dată sunt altcineva”, „Seara îmi spuneam poveşti”, „Tot ceea ce nu am putut fi” sau „Cealaltă persoană din capul tău eşti tu”.

Pe cealaltă parte a sălii sunt lipite mesaje scrise pe nişte dungi de hârtii, formând un nor de idei purtate de un vânt imaginar cu veleităţi artistice… și umbra lor, umbra ideilor, creând un hibrid de ansamblu și echilibru. Toată expoziţia „rulează” pe un fundal sonor eclectic-electro-underground, mixat live de data aceasta. Nici partea video nu e neglijată, deasupra echipamentelor generatoare de sunete evazive fiind proiectate două filmuleţe şi mai evazive, un documentar experimental, simplist, dar foarte expresiv, despre cum se leagă o relaţie, respectiv un filmuleţ „videoart” haotic, care combină peisaje naturale cu efecte digitale… „Părea natural” – îmi vine-n minte inscripţia de pe un alt perete, dintr-o altă secvenţă de Jurnal.

Mă opresc aici. Expoziţiile Kinema Ikon – ca la orice vernisaj artistic – nu au, de regulă, scopul bizar de a perfora şi de a săpa prea adânc în interpretări şi descrieri elocvente, mesajul artistic fiind ori mult prea codificat, ori – cum e cazul Nitei Mocanu – atât de simplu, încât pare complicat.

Un lucru e clar, în schimb: Kinema Ikon, acest proiect experimental care tinde involuntar spre genial, „naşte” artişti – cum îmi place mie să spun – „postcontemporani”. Dacă Kinema Ikon a scris istorie (fiind prima şi cea mai longevivă mişcare de acest gen în România – da, pornită aici, la Arad!), cu siguranţă şi viitorul artelor experimentale este asigurat prin noua generaţie, „generaţia KF”, cu care, iată, anul acesta se împlinesc 10 ani de colaborări.

…şi mai e puţin până la ediţia aniversară, episodul 10 din acest sezon aniversar.

Foto: Tomck@t

GALERIE FOTO (folosește săgețile)