Un vernisaj puțin mai ieșit din comun a avut loc în sala Ovidiu Maitec a Muzeului de Artă din Arad, vinerea trecută. Vernisaj care a însemnat expunerea a 19 postere de mari dimensiuni cu diferite mesaje, atât relevante cât și irelevante din punct de vedere social, dar printr-o modalitate abstracto-artistică.
Am scris „ieșit din comun” deoarece vorbim de Kinema Ikon (care a fost, este și va fi mereu inedit), dar  – mai exact – am scris „puțin mai ieșit din comun”, deoarece nu putem să omitem faptul că trăim (încă) într-o perioadă de criză. Fie aceasta pe partea economică sau în zona artelor. De fapt… asta a fost și tematica celui mai nou număr al „revistei” INTERMEDIA: criza!

Imaginea generală a expoziției a arătat în felul următor: o grămadă de afișe bicolore, aruncate pe podea, pe alocuri se mai găseau și câteva bomboane din jeleu, ursuleți „Haribo” sau inimioare alb-roșii, probabil ca o ironie subtilă că viața poate fi îndulcită. În mijlocul sălii stătea, ordonat, o mică „armată” de tuburi de carton ce conțineau cele 19 afișe marca Kinema Ikon. Arătau ca niște turnuri „World Trade Center” în miniatură, multiplicate, supuse gratuit „haitei” de fani Kinema Ikon… în așteptarea unei previzibile coliziuni, o forță destructivă ori, fiind vorba, totuși, de România, măcar „furtul” sistematic al acestor tuburi ce ascundeau valori… poate nu atât de contemporane cât ar fi de contemporană arta alternativă, denumită generic de cei de la Kinema Ikon „hyper media”.

Dar toate astea sunt vorbe cu o asumată tentă pompoasă, poate inutil de pitorească… adevărul e că am avut de-a face cu o expoziție statică. Asumată chiar. Fără introducere, fără critică, doar o expunere de imaginație artistică „mută”.
De menționat ar fi proiecția video cu un slide-show de poze prin care ne-a fost dat de înțeles că o parte dintre aceste afișe expuse sunt lipite pretutindeni în oraș (în limitele legale, desigur). Oaspeții au fost întâmpinați cu ceapă asortată cu jeleuri în formă de zmeură, sandwich-uri cu unsoare și cu o decorațiune culinară din cremă de gulyas conturând forma siglei „Kinema Ikon” (foarte inventiv, de altfel, dacă tot veni vorba de criză), plus vin într-un flacon cu inscripția „IKON”… o chestiune și mai inventivă, asta fiindcă în sală am găsit și niște postcard-uri pe care scria „HET! I only drink ikon”.

Pentru colecționari, expoziția a mai oferit și un „dummy edition” al revistei, adică o placă cu bine-cunoscutul aspect și dimensiuni ale revistei „INTERMEDIA” dar pe care nu ai fi reușit să o răsfoiești nici dacă ai fi dispus de un cuțit de buzunar… rolul ei fiind doar acela de a fi pusă pe raft.

În rest… prea multe n-ar fi de spus despre INTERMEDIA sau despre Kinema Ikon în general, momentan. E o formă de artă care nu are nevoie de nicio descriere, de niciun comentariu suplimentar… nici să-l fotografiezi bine nu poți, indiferent că performanțele aparatului sau ilumarea difuză era lamentabilă… operele Kinema Ikon sunt pur și simplu… geniale. Chiar și în limitele crizei.

Text, Foto & Video: Tomck@t