După o idee de Enzo Toma şi Silvia Ricciardelli
Regia, dramaturgia şi costumele: Enzo Toma
Scenografia: Lucio Diana
Producător: Centrul de Producţie Teatrală Koreja, Lecce, Italia

„Operastracci” e o piesă care se remarcă prin tehnicile sale vizuale, bazându-se exclusiv pe dans, pantomimă şi o muzică de operă ieşită din comun; obiectele de lucru sunt nişte cearşafuri.

Cei trei balerini în maiouri negre fluturau bucăţi imense, împletind un omuleţ de mărime naturală, dar din material. Din tot ce-nseamnă aşternut au făcut o togă lungă care-acoperea doi oameni: el la bază, în picioare, ea la peste patru metri. Ridicată sus pe umeri, femeia ne dădea dovadă de cele mai păroase pulpe. La final, trioul compunea un gigant cu şase mâini.

Se gâdilă, desigur, între ei, iar el e mângâiat pe cap de talpa celor două, ca un câine în cearşafuri date cu albastru. Omul textil e mânuit şi prinde viaţă, răscolind acum fâşiile şi găsind alt omuleţ. Piesele de operă aduc grandoarea necesară în timp ce ei se bat şi se mărită (după caz). Pumnii lovesc de la distanţă ca în tenis, dar cu răni. Brusc, îndrăgostiţii se uită la buric şi-observă abdomenul plat, în vreme ce actriţa-n vârstă se alege cu faţada şi devine un fular. Înfăşată cu bandaje, îi poartă de grijă omului inert. Revenind, cei doi se trezesc însărcinaţi şi-şi dau cu burta peste faţă. Pe bătrână o rezolvă cu aceleaşi pansamente.

Omul din cearşaf merge mai departe şi face salturi largi în aer, improvizând pe „Figaro”. Se urcă pe spătar, se caţără pe scară, caută din nou prin maldăr şi apoi renunţă. Fără să mai bănuie, iubitul ia o palmă şi se-opreşte muzica (sau timpul). E pupat şi reîncepe toată-ncurcătura, cu amanţii dezbrăcaţi în desuuri negre. Se ţin de cap, cu mâna-n loc de pernă, el de sus face flotări şi aceasta naşte. Aţi ghicit, aţi fost pe-aproape, e băiatul de cearşaf. Mama-şi pune nădragii de doliu, trăgând fermoarul pe ambele părţi. În urma ei rămân doar cârpe, iar The Basic Man of Cotton se aşează pe un scaun, legănând fătul în braţe.

Într-un mod neaşteptat, scările de fier din spate nu sunt folosite. Actorii se apleacă, Dumnezeu strâmbă din nas şi totul este igienic.

Foto: Adelina Laura