Apă vie, după Frații Grimm
Scenariul original: Daniel Chirilă
Regia și coregrafia: Ștefan Lupu
Producător: Teatrul Mic București

Iată că ne-a aterizat pe tavă și o piesă cu de toate, îmbinată grațios printr-o serie de trucuri istețe și moderne. Avem, așadar, de la beatbox, dans, lumini și efecte sau costume flamboiante à la Freddy Mercury până la video mapping sau hoverboard-uri cu scântei. Arlechinii noștri au dispus și de o coregrafie ieșită din comun, bazată în principiu pe niște sincronicități și stropită pe alocuri cu veleități vocale.

De-a lungul călătoriei sale, mezinul (personajul principal) are parte de jocuri psihologice, întâlniri-surpriză sau înșelătorii. Pe scurt, nimic nu e ceea ce pare. În schimb, dacă știi să-ți vezi de drum, te-ai lecuit de orice boală. Cu puțină răbdare vei cunoaște fiecare bucurie a lumii și dincolo de ea.

Succesiunea zilelor și-a nopților nu mai afectează pe nimeni în mod deosebit; povestea e a tuturor. Prin urmare, să nu-l uităm pe cel de lângă noi. Viața e scurtă și nu e tocmai bine să cădem mereu pe gânduri. Soarta nu iartă pe nimeni, cam ăsta-i testamentul.

În sfârșit, piesa e un mix ciudat de scene desprinse parcă din „Al cincilea element” (soprana extraterestră), „Flubber” (elasticitatea apei), „Minions” (cele două personaje cu ochelari de schi – amintindu-mi și ele de Radu Afrim), „Teletubbies” (mișcările bizare), „The Riddler” (prezența ghicitorilor), „Golden Axe” (poțiunile, piticii) sau spectacolul „Contra democrației” al lui Alexandru Dabija.

I

A fost odată un rege cu o țară fericită și bogată. N-aveai telefoane, trafic, gigabiți… Dar regele s-a-mbolnăvit și medicii nu-l mai credeau în stare să-și revină. Nu ne-alegem când ne naștem sau când vom muri. Teama că nu vei mai fi e destul de-absurdă. Că nu vei mai fi ce? Gândirea multă strică, iar simțirea multă ne doare. Așa-i povestea, n-ai ce să faci.

Există totuși o apă vie care oprește timpul grăbit și-l preschimbă în salvare. Astfel, cine-i va aduce regelui această apă va primi și tronul. Cei trei fii de împărat pornesc în căutarea antidotului vestit și-n cale le sare un pitic enervant care-i tachinează. Din nou pentru cunoscători, era leit cu clovnul din Spawn.

Oare cine-i pe cărare, un prinț frumos ce merită bătaie? Din ce regn te tragi matale? Dispari, piticule! Ba tu să nu mă mai insulți! Bob de rouă, fă să plouă, în piatră apă nu-i, doar o mare greață. Și fiul cel mare e eliminat.

Cine doarme jos în vale, un alt prinț sau mi se pare? Treaba ta e treaba mea. E miezul nopții și e frig. Aerul e aprig și pătrunzător. Fiul mijlociu dispare fără urmă.

E o vreme prielnică pentru duhuri rătăcitoare. Nu te teme, sunt mama ta. Să ai încredere în viață și să nu te schimbe anii. Ai suflet bun, întreg. Să zbori aproape de Pământ. Să ai apropiați, dar să nu te iei în prinsoare cu nimeni. Vei fi împăcat cu tine însuți pretutindeni, dar vei fi urât de moarte chiar și fără vină.

Tâlhar ești sau nebun? Vreau să-l salvez pe tata și pe frații mei pierduți. Înțelegi, piticule? Fie, dac-o iei pe-aici ajungi la un castel. Poarta o vei deschide cu o spadă fermecată, după care vei fi față-n față cu doi lei. Le dai două turte și-ai trecut cu brio. La miezul zilei poarta se închide. Dacă rămâi în castel n-am cum să te scot.

II

Somnul-ți vinde tinerețea. Somnul spală timpul, visul spală firea, viața îți dă totul. Care-mi e menirea? Mă pierd în ochii tăi. Dispari! Nu pune întrebări la ce n-are răspuns. Cine ești, cum te numești? Sunt Micul Prinț. Asta-i altă poveste. Bine, Prințul Mic.

Apa vie e în mintea cui n-o vrea. Nu vreau să faci nimic, vreau să fii așa cum ești. Întoarce-te peste un an să nu te prindă vraja. În sfârșit apa-i la mine, of, prin câte am trecut!

Frații ajung într-un ținut pustiit de foamete și de războaie. Izbutind s-aducă pacea, o iau înapoi către casă. Dar geloși pe Prâslea, frații mai mari îi pun la cale-un vicleșug, întrucât regele se va însănătoși datorită țâncului și vor pierde astfel întreaga-mpărăție.

Prințișorul se-ntoarce la taică-su cu pucioasă în loc de apă vie și-și dă seama c-a fost hoțit și înscenat. Sângele nu se preschimbă în apă, am fost jefuit de ce a fost al meu! Un asasin sare la Făt-Frumos cu un pistol și-i cere-o ultimă dorință. N-am, omoară-mă! Iubesc o prințesă! E o iubire dincolo de tată, frați și orice rudă. Iubirea mea e apă vie!

III

Apar cele două fete pe schiuri bolborosind într-o limbă spurcată. Orice frază o-ngână deodată. Sunt originare din Ținutul Pustiit. Dialectul le ferește de ticăloșii.

Prâslea salvează un neam întreg cu vorba sa vie și caldă care scaldă și-nnoiește. Călătorește pe mare și merge către castelul cu prințese. Dacă vorbesc prostii, să-mi stea capul unde-mi sunt și schiurile. 

Surorile mai mari o vrăjesc pe prințesă cum că Prâslea al ei a pus mâna și pe ele. Îl simțeam ca pe un jar. Degeaba invoci planetele și sorii, când noaptea el făcea pe ezotericul cu noi. Sigur petrece pe undeva mititelul. Lumea e rea și-ți inundă visele. Ce rost mai are bucata ta de rai?

Prinții se-ntâlnesc cu o bătrânică. Cel mic o întreabă dacă știe cărarea spre castelul fermecat. Închide ochii și ești acolo.

Regele își cere iertare mezinului, iar frații recunosc că l-au calomniat. Iartă-ne și îți promitem că n-o să mai auzi de noi. Dar la îndemnul tatălui, Prâslea își apropie frații cu bucurie, nu cu vorbe. Apa vie (copilul) se va naște din dragostea mezinilor, zburând peste ceruri ca soarele și luna. Astfel, cu binecuvântarea întregii-mpărății are loc și cununia celor doi.

Și ca să vedeți că nunta s-a ținut pe bune, puteți găsi înregistrarea în clipul de mai jos: