Felinarul de noapte

felinar

În ochii unei femei să ai grijă să arzi cât arde un felinar de noapte. Diminețile ei nu acceptă musafiri.

„Nu trebuie să pleci, dar vreau să rămân singură”, spune ea.

Ies, iar aerul puțin răcoritor mă face conștient de fiecare centimetru al pielii mele. Îmi repet în gând că totuși, totul e un joc, iar eu doar atât trebuie să fac. Să mă joc.

Încă aud clar cum a spus apoi:

„Nu pleca, de fapt, rămâi!”. Acesta a fost un joc. Sau a fost? Cum de se poate schimba dorința unei femei atât de brusc și atât de mult? E la polul opus. Acum eu care dorință să o îndeplinesc? Cea spusă cu sinceritate sau cea spusă ulterior? Al cărei rezultat a fost o influență exterioară. Adică eu. Am ales-o pe prima, firește. Am ieșit fără să mă uit înapoi, consideram că așa e corect.

Eram pe un drum, trecând pe sub luminile orașului și mă gândeam la felinare. La rostul lor, la lumina lor difuză. Mie îmi place întunericul mai mult. Pentru că mă lasă în pace. Așa elimin unul dintre simțuri.  Îmi permite să mă concentrez mai mult la celelalte. „Să îmi scrii când ajungi acasă, te rog”. Doar că eu nu mă mai duceam acasă.  Mă duceam la un felinar de noapte.

Felinarele astea… au rolul de a lumina nopțile celor ce au nevoie de lumina lor, de căldura lor. Așa este și felinarul meu. Luminează zâmbetele celor care îl doresc prin preajmă.

Îmi plac mai mult felinarele decât cele false, adică becurile. Te poți baza mai mult pe ele. Funcționează exact atâta cât combustibil au. Nu depind de altceva, nu au nevoie de nimic altceva. Nimic nu este relativ cu ele.

Cu becurile, în schimb… e prea multă lume implicată, prea multă fizică… prea multă falsitate. Totul e ascuns, în cabluri, în pereți, în întrerupătoare… nu am încredere în ele. Niciodată nu vei știi când se vor arde. Nu ai siguranța pe care ți-o oferă felinarul. Iar când un bec se arde, acesta trebuie schimbat.

Așa sunt și oamenii, de două feluri: felinare și becuri. Eu, eu sunt un felinar… dar unul de noapte, ard numai noaptea cu exact atât combustibil cât primesc.

Acum sunt pe drum, dar nu mai îmi văd umbra. Nu mai am combustibil, l-am ars pe tot.

Comments are closed.