Am mai văzut spectacole în regia lui Mihai Măniuțiu, pe care-l consider unul dintre cei mai buni regizori de teatru din România, am mai văzut-o și ascultat-o pe Ada Milea și am mai văzut spectacole de teatru extraordinare – din astea, postmoderniste -, dar nu aș fi imaginat niciodată că cele două figuri emblematice pentru boemia națională s-ar putea alia și ar putea să trântească pe o scenă de teatru un astfel de show incredibil. Piesa „Leonce și Lena”, prezentată în premieră la Arad joi, în cadrul Festivalului de Teatru Nou, a fost, indubitabil, unul dintre highlight-urile acestei ediții.

Un musical hipiot cu umor, actori și un cor de zile mari, cântece à la Ada Milea și un decor multicolor, cam așa se poate descrie foarte pe scurt spectacolul. Povestea, evident sub amprenta Adei Milea („prințul de Popo și prințesa de Pipi” deja sună a Absurdistan, din prepuțul gândirii), este una destul de simplă, dar jocul actorilor, muzica, circul universal ce se petrece pe scenă nu te lasă absolut niciun minut să… vorba aia, respiri. Fiecare rimă, fiecare replică muzicală este extrem de atent gândită și te fac să râzi ca un copil. Nu lipsesc din peisajul teatral iarba, gânduri și dialoguri de trip și zen, lenea, iubirea pură, baladele pacifiste, elegii cam parodiate sau destrăbălările ce tind spre rock’n’roll.

Aplauzele interminabile ce au provocat un bis fulminant din refrenul „Sunt un nebuuuun!” și-au spus cuvântul. Jos pălăria!