Kinema continuă, iată, cu sezonul trei, episodul doi – pe tema unei intimități mai aparte, dispusă sub forma unei păpădii de camere… în imaginile de mai jos veți putea observa și trepiedul cu pricina.

Filmările au fost realizate în Berlin și trase în alb-negru, ,,scoțând la iveală” rutina, urbanismul rece și metalic, plin de blocuri, sticlă, banalități cotidiene, aseptic și totuși în mișcare. Pe ici-colo câte-un graffiti bucălat și postere grămadă, intime și roz. Cred că și Dan Perjovschi ar fi fost mândru de această lucrare, actuală și cu precădere minimală, în baza unei contemporaneități în care nu ne mai regăsim de mult.

Pe de altă parte, fiecare am putut să ne integrăm în societatea grăbită din ecranele în discuție cu ajutorul unui selfie de la distanță, redându-ne în mod ironic realitatea globală a iubirii de sine și-a mediocrității. Distanță egal durată. Totul virtual. Totul datorită lui Ioan Paul Colta, un artist tânăr, complet și de perspectivă, responsabil pentru lucrarea de față, bizară și aproape vie, la care mulți au tras cu ochiul ca niște pirați. Culmea narcisismului, să te spionezi pe tine însuți.

În rest, filmul de data trecută și restul obiectelor au rămas în cameră. Începând cu episodul următor, vom fi martorii unei acumulări din ce în ce mai acute a tot mai multor obiecte extrase din mediul înconjurător. Acestea vor completa la final o rectificare a evenimentelor mai mult decât intimă.

Așadar, întotdeauna am venit cu mare plăcere la Kinema Ikon, atât pentru conceptul lucrărilor (simplu, bine închegat), cât și pentru atmosfera ponderată și discuțiile pe subiect, temele expuse dezvăluindu-ne mereu partea întunecată a lunii. Putem spune foarte lejer că la Kinema se folosesc chibrite din fibră de carbon.