Arad Culture a împlinit ieri zece ani. Pentru noi a fost o sărbătoare modestă dar, simbolic vorbind, semnificativă. Am ciocnit un pahar de vin cu Raluca și Mihai la Galeria Delta, iar cu Iuli m-am întâlnit la muzeu, i-am promis că dau o bere mai târziu, la Joy’s, însă am ajuns până la urmă la alți doi prieteni acasă, am vorbit despre tâmpenii interesante, am povestit despre chestii amuzante din Arad sau aiurea și ne-am îmbătat. Așa s-a nimerit pur și simplu să fie, nu a fost nimic plănuit, dar nici nu se putea găsi o altă zi… sau mai degrabă o altă seară mai potrivită decât 5 octombrie pentru această mică sărbătoare secretă a noastră. Nu mai puțin de CINCI evenimente culturale importante au fost concomitent în derulare, câteva dintre ele fiind începute cu câteva zile în urmă și continuându-se și în următoarele. Festivalul de Film Documentar fARAD la Cinema Arta, Media Art Festival la Secția Științele Naturii din Muzeu, precum și în sala Kinema Ikon de la Muzeul de Artă, Festivalul „Iubiți Muzica Românească” (organizat de Filarmonica de Stat Arad în Palatul Cultural recent renovat), Noaptea Bibliotecii Arădene și Noaptea Albă a Galeriilor (un eveniment-circuit care a înglobat în acest an Halele Teba, Galeria Delta, Complexul Muzeal Arad, Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”, Muzeul de Artă, Galeria Alfa, atelierele artiștilor Adrian Sandu, Bogdan Țigan, Nicolae Popa și al regretatului Mihai Takacs, precum și Cafeneaua Literară Joy’s, care de ceva timp are și o galerie de artă la etaj)… toate acestea s-au aglomerat într-o singură seară și s-au întins în noapte, iar orașul a fost de-a dreptul „bântuit” de zeci, dacă nu chiar peste o sută (să fi fost oare sute?) de oameni ahtiați după artă, de la tineri până la mai puțin tineri. Nici prin vis nu mi-ar fi trecut pe 5 octombrie 2008 că așa voi avea ocazia să sărbătoresc această zi (totodată Ziua Mondială a Educației, dar habar n-aveam pe atunci), la zece ani distanță.

Dar cum – și mai ales de ce – s-a înființat Arad Culture? Am fost de-a lungul anilor întrebat care a fost și este scopul acestui website și, sincer să fiu, niciodată nu am putut să dau un răspuns clar și hotărât, ori la nivelul așteptărilor, eventual. În primul rând, a pornit ca un simplu blog… și nu orice blog, ci cu un template gratuit pe cea mai simplă și infectă (în ceea ce privește posibilitățile de upgrade) platformă de blogging, pe Blogspot. Multă vreme, patru ani mai exact, Arad Culture a funcționat cu adresa web arad-culture.blogspot.com… și a fost gândit ca un prototip pentru o platformă de întâlnire virtuală pentru artiști și pasionați de artă, o alternativă mai „cuminte” la Arad Clubbing (un forum și un website tematic, care a reușit să mobilizeze un grup de tineri pasionați de muzica electronică underground, printre care numărându-mă și eu). Am gândit Arad Culture ca un fel de… să zicem „cenaclu” (deși niciodată nu mi-a plăcut termenul), cândva, pe viitor, dar axat nu neapărat doar pe literatură, ci și muzică, film, arte plastice, arte vizuale, arte alternative și experimentale, arhitectură (mai puțin dans, dar dacă l-ar fi propus careva, why not?), așadar toate cele șapte arte tradiționale și tot ce s-ar mai putea adăuga în timp, neținând cont de așa-zisa ordine a lor.

Un alt element important pe acest blog a fost de la început agenda culturală (sau calendarul evenimentelor), care funcționează neîncetat până și astăzi. E un fel de tradiție. Sigur, în ziua de azi cam toată lumea se informează deja de pe Facebook, însă acum zece ani o astfel de agendă culturală pur și simplu nu a existat la Arad, iar afișele reprezentau, de cele mai multe ori, un adevărat lux. În primii ani am fost nevoit să îi contactez face to face, prin e-mail sau pe Yahoo Messenger (ce vremuri!) pe organizatori ca să fac rost de afișele acelor evenimente (DACĂ a existat vreun afiș), pentru că nu se găseau pe net (sau foarte rar) și de cele mai multe ori a trebuit să insist în repetate rânduri. Pe deasupra, au fost și incredibil de puține evenimente. Cred că am avut în jur de șase sau șapte postări pe lună.

Majoritatea evenimentelor însemnau în mare parte doar expozițiile UAP și Foto Club Arad, concertele Filarmonicii (singura instituție culturală care a publicat afișele pe website cu regularitate) și spectacolele de teatru. Festivaluri? AMIFRAN, Festivalul de Teatru Clasic și cel Underground, Festivalul Vinului și alte două sau trei, dar care n-au mai prins ediția a doua… și cam atât. În rest, un rol deosebit de important în diversificarea evenimentelor culturale a însemnat pe atunci KF, primul partener media Arad Culture (încă din prima lună de la înființare), deoarece acolo s-au organizat o serie de concerte și evenimente mai ieșite din comun (cum ar fi mixset-uri cu Selfmademusic și alți producători muzicali talentați, lansările revistelor Intermedia – editate de Kinema Ikon, ori proiecțiile de film One World).

Deși am avut pentru Arad Culture acele planuri vagi menționate mai sus, nu pot să zic că am avut pretenții mari niciodată, mai degrabă am lăsat ca lucrurile să decurgă de la sine și m-am rezumat la prezentarea evenimentelor existente, care - spre bucuria mea și (în mod ironic), uneori, astăzi chiar spre exasperarea mea, din cauza lipsei de timp liber pentru a actualiza site-ul - s-au tot înmulțit. După primii doi, trei ani, Arad Culture a devenit partener media mai întâi al Filarmonicii, apoi al Complexului Muzeal și al diferitelor festivaluri, ori diferite evenimente sau manifestări mai mici. Sigur, aceste parteneriate nu au însemnat nimic altceva decât prezența siglei pe afiș și, din partea Arad Culture, promovarea evenimentului. Ceea ce s-ar face oricum, dacă considerăm că merită.

Colaboratorii au apărut în mod firesc. Primul a fost Lucian Rus (a.k.a. Tiq, alias S.T.Î.L.P.U.), care a descoperit blogul chiar după prima lună, habar n-am cum, pentru că termenul de SEO îmi era chineză și blogul nu avea nici conținut relevant pe atunci. Mi-a spus că are niște texte literare și opinii despre una, alta, dacă vreau să le public (avea și un serial de povești de tip pamflet SF, dar asta pe blogul său, despre care-mi spunea că ar vrea să le publice într-o carte cândva, pe viitor. Cred că a abandonat ideea între timp, trebuie să-l întreb)… iar eu i-am zis „sigur, de ce nu?”.

A mai existat pe atunci un eveniment lunar organizat de surorile Son, „Schimb de carte”, care a fost o oportunitate considerabilă pentru Arad Culture, un fel de „pepinieră” de lansare și promovare outdoor. Prin intermediul acestor întâlniri literare s-a mai alăturat „echipei” (e cam exagerat să spun „echipă”, până și în ghilimele), cu recenzii de cărți, Laura Codreanu, dar pentru o scurtă vreme. Mult mai târziu, prin 2011 sau 2012… nu mai țin minte exact, dar îmi amintesc că deja am luat din ce în ce mai în serios decizia de a cumpăra domeniul .ro, a venit Iulian Leonard. Apoi l-am cunoscut pe Mihai Todoca și, prin intermediul lui, pe Raluca Medeleanu, care între timp (such a love story, nu-i așa?) a devenit soția mea.

Era să uit să-i menționez și pe colaboratorii mai puțin permanenți din ultimii ani: Jazzin’ Mike, Lucian Valeriu, Simion Todoca, Anonymouse și Eugen Rogojan, cărora nu pot decât să le mulțumesc.

Cam astea au însemnat acești zece ani pentru Arad Culture. Ce a însemnat Arad Culture în acești zece ani pentru acest oraș? Nu e cazul să intru în filosofii și automăguliri deplasate, la urma urmei, sloganul încă de la bun început a fost „Oglinda culturii arădene”, iar această deviză a rămas o constantă pentru – dacă vreți – „filosofia” Arad Culture: așa cum e cultura arădeană, așa e și Arad Culture. Cu bune, cu rele, cu evenimente multe, puține sau suficiente… mereu axat, însă, pe partea pozitivă, estetică și creativă a orașului. Pentru că astea sunt lucrurile care rămân. Nu tot timpul ca ceva palpabil sau vizibil, dar… în mod cert, aceste energii, aceste momente care ne-au oprit pentru câteva secunde măcar să reflectăm la frumusețea spirituală ce poate să ne ofere acest oraș, acestea sunt bucățile care alcătuiesc, zi de zi, cultura Aradului.