timid, un fir de iarbă,
scot capul din zăpadă,
pe urmă-mi pun petale,
ca lumea să mă vadă şi când,
plângând în barbă cu lacrimile tale,
dureri încep să fiarbă.

Devine totul rece,
ne-ngăduit şi flasc.
Nimic nu se petrece,
doar redevii un vreasc.

Simion Todoca