Din momentul în care am pășit în spațiul din spatele scenei Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, vineri seară, ni s-a tăiat respirația. Am știut că am găsit ceva ce nu s-a mai făcut niciodată la Arad și ne-a luat o senzație de euforie. Ne simțeam de parcă am fost transportați undeva în străinătate, într-un veritabil „kuntshalle”, la un vernisaj curajos, modern, cu oameni entuziasmați pentru că sunt acolo, care privesc cu interes fiecare detaliu din fiecare pictură și discută aprins între ei.

Reflectoarele montate în tavan luminau cu atâta dibăcie fiecare lucrare pictată de Lucian Țidorescu, încât pentru un moment ne-a creat iluzia că acestea sunt luminate de sub pânză. Pereții întunecați și scorojiți produceau un contrast perfect, avantajând  lucrările impozante, zece la număr, despre care am aflat că reprezintă o reinterpretare a temei maternității fecioarei Maria, iar muzica din fundal (secvențe din piesele trupei islandeze Solstafir, intercalate cu pasaje din Biblie, citite în latină) aleasă și mixată de Cătălin Lăpușcă, intensifica și ea atmosfera.

Expoziția „Christiana” semnată de Țidorescu a fost, într-adevăr, o gură de aer proaspăt, extrem de binevenită în orașul nostru, de regulă conservator.