Înainte să intru în sala STUDIO, nu ştiam ce fel de piesă a pregătit Ioan Peter. La început nici nu ştiam ce să cred… „Nici nu e amuzant, nici nu mă face să plâng”. Un anume critic literar, nu mai ştiu care, spunea de Robinson Crusoe al lui Defoe, că e o carte care „nu te face nici să râzi, nici să plângi”. Credeam că aşa va fi şi în cazul de faţă. Însă m-am înşelat, pe măsură ce numărul replicilor se înmulţea, am rămas plăcut surprins.

Au fost unele replici care mi-au lăsat impresia că se vorbeşte despre viaţa de zi cu zi, ca apoi să urmeze o „perlă” inteligent aruncată pentru a mai destinde publicul şi a mai provoca râsete.

Nu voi prezenta un rezumat al piesei din respect pentru munca regizorilor, actorilor care pledează pentru întoarcerea oamenilor către teatru. Piesa nu a fost obositoare, actorii şi-au adus cinste meseriei lor, iar publicul… a fost parcă prieten cu ei. Parcă participasem la o întâlnire cu prietenii într-un cadru mai restrâns, mai intim.

Doar un mic indiciu la ce aţi pierdut (ghinion!), includerea personajului absent, „GIGI”, a fost de mare efect, tocmai pentru că piesa se încheie cu el într-un mod foarte amuzant.

Situaţia în care se află „ŢUŢU” la final, este tragi-comică, însă reuşeşte să „trântească’’ un hohot de râs în public, cu ultima lui replică.

Aşa, am plecat cu zâmbetul pe buze:
„Alo! Gigi? M-auzi? Te bag în p!$&@ mă-tii!”

Echipa responsabilă pentru o seară plăcută:

Tata – Ioan Peter
Mama – Carmen Vlaga Bogdan
Fiica – Cecilia Donat
Ginerele – Andrei Elek
Spaţii interioare – Anamaria Şerban
Costume – Indre Colta
Muzica originală – George Dancu
Concept grafic – Laurian Popa