Trupa de marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „D-nul Goe și Vizita”
Scenariul și regia: Lăcrimioara Szlanko
Scenografia: Nelu Pitic
Distribuția: Oana Iurcu, Loredana Alexandrescu, Lăcrimioara Szlanko

Intro

Mam’ mare și mamița aterizează pe peron și urcă în trenul către București. Goe se suie cu ele în vagon și merge să vadă fanfara militară. E exclus ca micuțul să rămână repetent.

În a doua parte, Ionel își serbează ziua onomastică și e cadorisit de invitatul mamei, pe care îl doboară cu trâmbița și tobele. Ca atare, sabia băiatului transformă dialogul într-un câmp de luptă; familia Popescu e îngenunchiată.

Decorul și coloana sonoră amplifică jocul actorilor, cu un comic de situație nemaipomenit.

Goe marinarul

În gară se vând covrigi de toate felurile, fapt prezent și în zilele noastre. Mam’ mare și mamița se isterizează, în timp ce Goe le insultă și le întrerupe. Băiatul poartă un costum de marinar și e felicitat de cele două gaițe. Nimeni nu pronunță bine cuvântul „marinar” (mariner/marinel). Mamița își ignoră copilul, iar acesta începe să țipe.  

Când le sosește cursa, d-nul Goe se lovește la genunchi și spre mirarea pasagerilor, conflictul se amplifică. Prichindelul se-apleacă pe geamul din hol (deși e interzis) și-i zboară pălăria cu bilet cu tot. Mam’ mare își ascunde puiul și refuză totodată să achite paguba. Evident, controlorul nu o bagă-n seamă și îi cere daune. Băiatul nu a fost împins de nicio haimana, cum pretinde-nsoțitoarea. Cu chiu cu vai, amenda e plătită și copilul primește o beretă nouă.

Mamița oprește locomotiva și intră-n ea să scotocească după pălărie. Îl ia pe controlor la rost, acuzându-l că-l făcuse pe micuț să plângă.

Cele două îl momesc pe Goe cu bomboane („ciucalată”) și-l obligă să le pupe. Țațele trag o partidă de cărți și băiatul rămâne blocat în veceu (deși e lăudat pentru deșteptăciunea sa). Lui mam’ mare i se face rău și-și scoate evantaiul. Trenul îi aruncă mereu într-o parte. Cealaltă forțează clanța și „capcana” se deschide.

Goe trage-alarma și tabloul e complet. La final, cei trei ajung la destinație cu o atitudine ce lasă de dorit.

Maiorul Ionel

Menajera doamnei Maria Popescu face curat și mută obiecte. Pe ușă intră un nene cu pălărie și baston (de ziceai că-i Chaplin). Pregătit de confruntare, Ionel scoate săbiuța. Are pe el o tunică de maior și sare în spinarea unui cal de jucărie.

Musafirul e gonit de mopul menajerei și e pus să se descalțe. Ionel îl sperie și-acesta scapă mingea pe care i-o aduse drept cadou. Bărbatul îl salută pe puști și-i urează „La mulți ani!”. Casa-i plină de jucării înșirate. Tărăboiul se-ntețește. Doamna Popescu îi mulțumește pentru minge (mai asta le lipsea), iar Ionel se strâmbă și scoate un „Merci, monsieur”.

Invitatul atrage atenția asupra crizei provocate de partidele corupte. Totul e înlocuit, de la administrația județeană până la cea comunală și de la prefectură până la ultimul organ. Guvernul pică de trei ori pe an și învie sub o altă formă, în vreme ce elitele ne sunt alungate. În fruntea statului se instalează oligarhia incultă și avidă de putere. Oamenii simpli sunt batjocoriți.

Ionel cere să i se aducă o ceașcă de cafea și refuză să-și împartă pistoalele cu musafirul. Se joacă de-a războiul și-l supără cu o trompetă, după care îl supune ca pe un soldat. Mingea o lovește pe maică-sa în cap, iar pe oaspete se suie ca pe-un cal de curse.

Strolimbatul alunecă de pe „măgar” și-și aprinde o țigară. Popeasca-i ține partea și-l aplaudă pentru curaj. Degeaba-i spune musafirul că tutunul la copii e toxic, cavalerul se comportă ca un râzgâiat. Îl sperie cu trâmbița și cafeaua i se varsă. Warning! Lipsa manierelor îți poate afecta auzul!

Dintr-o dată, maiorul leșină („a murit copilul!”) și primește două palme, poruncind în continuare ca un dictator. Obrazul gros nu iartă pe nimeni.

Make no mistake about it, Caragiale will never rest in peace.

CLICK AICI PENTRU A VEDEA ULTIMUL SPECTACOL AL ANULUI