Clădirea a fost inaugurată la 1 mai 1913 şi a servit ca sediu al organizaţiei locale al Partidului Social Democrat şi al sindicatelor. Ridicată în stil eclectic, în partea centrală are o cupolă impozantă, iar cele două aripi poartă amprentele stilului neoclasicist. Astăzi, clădirea găzduiește Policlinica Specială.

Sursa: Blogaradean.wordpress.com

Mulțumiri lui Eugen Rogojan

Stil arhitectural

Secession

Căminul muncitorilor, situat pe strada Paris, a fost conceput în stil secession, între anii 1911-1913. Clădirea are două aripi simetrice, ambele etajate. Fiind amplasată pe colţ, deasupra clădirii se înalţă un turn circular, care se termina printr-un glob, element care, prin tradiţie, simboliza solidaritatea oamenilor muncii din întreaga lume. Cu excepţia sălii de teatru, care a fost demolată în cel de-al doilea Război Mondial şi cu unele mici modificări aduse turnului, clădirea a rămas neschimbată.

Istoric

Inaugurat la 1 mai 1913, căminul a servit drept sediu pentru Secţia română a Partidului social Democrat, pentru început. Tot aici au fost găzduite comitete sindicale şi organizaţii sportive, culturale şi cooperatiste muncitoreşti. Congresul socialiştilor români din Transilvania, ce a avut loc la finele anului 1913, este unul din evenimentele de seamă găzduite în edificiu. În toamna lui 1918, la etajul clădirii s-a instalat Consiliul Muncitoresc Arădean, aflat în fruntea acţiunilor proletariatului local, membrii săi români fiind delegaţi ai Consiliului Naţional Român Central.

De asemenea, aici au fost desemnaţi trei delegaţi socialişti din Arad pentru participarea la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, pronunţându-se pentru unirea Transilvaniei cu România.

După congresul din 8 mai 1921, căminul a găzduit şedinţe nenumărate ale comuniştilor arădeni. Dintre acestea, remarcăm adunarea din noiembrie 1921, atunci când reprezentantul muncitorimii a cerut ministrului Trancu-Iaşi eliberarea militanţilor implicaţi în procesul din Dealul Sprii. Tot aici şi tot sub conducerea comuniştilor, la 30 octombrie 1922, s-a declanşat greva generală, în sprijinul luptei muncitorilor de la Astra, acţiune sprijinită de proletariatul român.

Între 1921-1923, aici şi-a avut sediul organizaţia revoluţionară a tineretului din Arad, iar între 1922-1923, aici a funcţionat o organizaţie pentru educarea copiilor mici, patronată de tinerii muncitori, aceasta fiind prima organizaţie de felul acesta creată în toată ţara. Sediul Comisiei locale a Sindicatelor Unitare şi-a aflat şi el sediul în acest edificiu. La fel şi Comitetul Judeţean al Blocului Muncitoresc – Ţărănesc, care a funcţionat aici între 1926-1929. Acesta a avut o influenţă deosebită în Municipiul Arad, candidaţii săi câştigând la alegerile locale un mare număr de voturi, unii fiind recrutaţi dintre muncitori, devenind consilieri comunali între 1926-1929.

Fostul Căminul Muncitorilor, astăzi – Policlinica specială

Știați că…?

La 3 martie 1929, s-a strigat prima dată în Arad, lozinca “Trăiască P.C.R”, asta după o şedinţă desfăşirată în fosta sală de teatru a căminului. În aceeaşi sală au mai fost organizate cicluri de conferinţe, s-au prezentat piese de teatru, au evoluat echipe de dans, a funcţionat un cor, toate acestea având ca scop culturalizarea maselor.

Căminul deţinea o mare bibliotecă, sindicatele având fiecare câte una, însă mai mici. Acestea cuprindeau lucrări ale clasicilor marxism-leninismului, publicaţii legale şi ilegale, editate de PCR şi cărţi literare şi ştiinţifice. În anul 1929, după ce fusese de mai multe ori închis temporar, căminul este confiscat de autorităţi.

Confederaţia Generală a Muncii răscumpără peste câţiva ani clădirea, însă regimul regal îl confiscă din nou în 1938.

Hartă