Într-o dimineață, îmi beam cafeaua, sorbind-o pe EA cu mintea, uitându-mă cum razele soarelui îi mângâiau coapsele adormite, când un gând înveșmântat în negru a venit în fața mea. Și-a turnat cafea, s-a așezat pe fotoliu și mi-a cerut o țigară. I-am întins-o. A aprins-o, a tras un fum și apoi, prin spectrul albăstrui, m-a fixat cu privirea și m-a întrebat:

„De ce te chinui să înțelegi ceea ce nu poate fi văzut? De ce îți umpli cafeaua de angoase și temeri ce-ți vor aduce nori pe o minte deja tulburată?”

Am lăsat cana jos, și am privit-o pe EA cum doarme între așternuturi albe, aruncată de vise lângă un trup cald, trupul meu. Un trup în care locuia nebunia, dezamăgirea, furia, răzbunarea, ipocrizia extremă și frica. Dar și unul în care, ca niște stejari înalți, iubirea, bunătatea, compasiunea… sufletul, dominau. Era un război necontenit, unul care uneori mă obosea.

Am luat o gură de cafea și i-am răspuns:
„Pentru că îmi este frică… de mine însumi. Îmi este frică că nu mă mai voi regăsi decât în ochii ei.”
„Oare nu te-ai pierdut deja în ei…?”
„Numai acolo mă mai văd”
„Ea… te vede pe tine?”
„Nu. Ea acum doarme. Nu are cum să mă vadă. O să îi spun eu când se trezește.”
„Dacă doarme, nu înseamnă că nu te poate simți. Vorbește-i acum, când doarme, te va auzi. Atinge-o, mângâi-o, va simți. Nu îți va putea vorbi acum.”

M-am uitat la ea și i-am pus mâna pe picior, s-a întins ca o pisică, m-am pus lângă trupul ei gol, am luat-o în brațe și i-am zis:

„Când te vei trezi, fii fără teamă, tot aici mă vei găsi. Cafeaua ta va fi caldă și vom sta de povești”. Mi-a zâmbit.
Pe nesimțite, la fel cum venise, gândul terminându-și țigara și cafeaua, a plecat. A plecat lăsându-mă pe mine pradă războiului meu. Am așteptat ca stejarii mei să se bată din nou cu nebunia. I-am căutat pe câmpul de război și nu i-am mai găsit. Uitându-mă spre EA, jos la călcâiul ei, stejarii și nebunia ciocneau un pahar de vin.
Întrebându-i de ce acest armistițiu subit, ei, ca și Pălărierul Nebun al lui Lewis Carroll, mi-au răspuns:

„We are all mad here… the best ones always are”