Creditul, de Jordi Galceran
Regia: Mihai Constantin
Distribuție: Răzvan Vasilescu, Șerban Pavlu
Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ
Scenografia: Maria Dore

Totul începe cu un clip marca Banca Pentru Fericire (sau BPF), unde orice dorinţă ţi se împlinește, unde soluţiile vin înaintea problemei şi unde, bineînţeles, se tăvălesc prin iarbă taţi cu mame şi copiii lor de mână. Bla, bla, câtă fericire, atâta credit. O mixtură comprimată într-un singur afiş înrămat, cum vezi la fiecare bancă.

Bun-bun, dar cei care-ţi dau credit îți examinează hârtia şi cu lupa. Concluzia este logică, mai bine te duci direct la cămătari. Revenind însă în corpul clădirii, avem de-a face cu două personaje conturate cu stricteţe. E vorba de clientul care solicită un lucru, se repetă, deranjează, îşi exprimă furia şi devine un expert în cicăleală. Urmează directorul sobru, cu barbă deasă și căruntă și cu ochelarii peste care se uită cu dispreț. Stă comod pe fotoliul de piele, menirea sa de bază fiind intimidarea.

Într-o singură piesă îi avem, așadar, pe distinșii Șerban Pavlu (Niki și Flo, Moartea Domnului Lăzărescu, Aferim!) și Răzvan Vasilescu (California Dreamin’, Niki şi Flo, Balanţa), adică doi dintre titanii cinematecii românești.

Începem. Ia un loc. Simte-te comfortabil, dar să nu te-aştepţi la mare brânză. Noi mergem pe date şi statistici. Într-un cuvânt, pe „cifre”. Cât despre cuvântul tău, e zero pentru bancă. În plus, pentru garanţia ta există anumite cerinţe minime…

Foto: Cătălina Flămînzeanu

Şi dintr-o dată începe gâlceava, fapt pentru care clientul începe să-l ameninţe pe directorul de sucursală: „O să vă fut nevasta! Da` de ce să sunaţi la poliţie, n-am de gând s-o violez. Din contră, îi va pica chiar bine.” Simțindu-se jignit, acesta ripostează, informându-l că deține centura neagră la karate. La care replica de dincolo nu-ntârzie s-apară: „Și ce, asta e mult?”

…

— Măi nenorocitule, tu faci scandal dinăsta în fiecare bancă?

— Nu, nicidecum, ai fost chiar singurul cu poza soției pe birou…

Dialogul celor doi devine de neevitat și aprig. Până la urmă, „gestul măreț” al clientului e luat drept un favor, însă doar la suprafață, pentru a-l descuraja. Printre picături, se așază și ideea prăbușirii economice, „așa că dă drumu` la credite și-o să fii ca Moș Crăciun.”

Foto: Adi Bulboacă

Rămas singur, directorul o sună pe Laura, nevastă-sa. Îi spune că vine ăsta să o fută, la care ea întreabă: „Și câți bani ți-a cerut?” Înmulțindu-se astfel momentele de tensiune, miza crește de la 3000 la 10000 de euro. Clientul are, prin urmare, datoria să-l învețe pe boss-ul din fotoliu cum s-o recâștige pe nevastă-sa. Totuși, văzând că nimic nu mai dă roade, fuge să se culce cu ea cum era planul, având până și acordul bancherului în vârstă.

Cum de s-a putut întâmpla una ca asta? Simplu. Bancherul a recunoscut că în trecut și-a înșelat nevasta în repetate rânduri. După ce clientul e făcut maimuță în călduri de către Laura și e scos afară să tremure-n chiloți, suma crește la 20000 de euro. Semnați aici vă rog…