Clădirea a fost ridicată ca sediu al băncii române „Victoria” în ultimul deceniu al sec. XIX. în stil eclectic. Pe faţada clădirii se regăsesc elementele stilului renaşterii din Florenţa: logiile de la etaj sunt caracteristice acestui stil, precum şi elementele stilului neobaroc (coloane, ferestre).

Sursa: blogaradean.wordpress.com

Mulțumiri lui Eugen Rogojan

STIL ARHITECTURAL

Eclectic

Clădirea (din dreapta, sediul Băncii Victoria) a fost ridicată ca sediul băncii romane „Victoria” în ultimul deceniu al sec. XX. în stil eclectic. Pe faţada clădirii se regăsesc elementele stilului renaşterii din Florenţa, logiile de la etaj sunt caracteristice acestui stil, precum şi elementele stilului neobaroc (coloane, ferestre).

ISTORIC

În noiembrie 1886, un număr de 20 fruntaşi naţionali arădeni, din care făceau parte Alexandru Mocsoni, Antoniu Mocsoni, Ştefan Cicio Pop, Mircea V. Stănescu, A.Suciu, Nicolae Oncu, Mihai Velicu şi alţii, au hotărât să înfiinţeze un institut de credit şi economii, cu capital social de 100.000 fl. Împărţit în 1000 acţiuni de 100 fl. valoare nominală. Adunarea constituantă a fost ţinută în 30 martie 1887. Numărul acţionarilor care au subscris cele 1000 de acţiuni a fost de 325, printre care se găseau nume cunoscute în viaţa naţională. Ei au constatat că românii erau lipsiţi de sprijin din partea autorităţilor guvernamentale şi au înfiinţat acest institut ca „să fie baza unei vieţi mai bune pentru populaţia noastră asuprită”. În 8 aprilie 1887 a fost ales consiliul de conducere al băncii, responsabilitatea de director revenind lui Nicolae Oncu, care împreună cu Sava Raicu s-au dovedit a fi doi pricepuţi organizatori ai vieţii economice româneşti. Progresul băncii a fost foarte vizibil, în 1893 aceasta urcând capitalul la 600.000 coroane, în 1905 la 1.200.000 cor. Iar în 1911 la 2.500.000 de coroane. Astfel, Banca Victoria a devenit a doua bancă românească din Transilvania, după „Albina” de la Sibiu. Noua instituţie arădeană îşi avea sediul în centrul oraşului, vis-a-vis de Primărie, pe Bulevardul Regele Ferdinand I – Arhiducele Iosif după Unire, nr. 1-2. Banca Victoria a devenit mijlocitoare directă a tuturor tranzacţiilor financiare cu cehii, asta cu ajutorul lui Sava Raicu, care era şi membru al comitetului de control al filialei din Brünn a Băncii „Sporobanka”.

Data de 18 septembrie 1910 înseamnă pentru Banca Victoria înfiinţarea unei filiale la Şiria. Atunci, populaţia românească era în sărbătoare, iar întâlnirea dintre reprezentanţii arădeni, în frunte cu Sava Raicu şi plugarii şirieni s-a făcut după primirea festivă din gară, tocmai la biserica ortodoxă din dealul cetăţii, participând împreună la sfânta liturghie, astfel fiind întărit şi sentimentul credinţei naţionale.

În 1911, cu acordul lui Oncu, Sava Raicu finanţează prin intermediul băncii o iniţiativă a gazetarilor de la „Tribuna Poporului”, iniţiativă de organizare la Arad a unei „şezători literare”, prin invitatea mai multor scriitori ce făceau parte din Societatea scriitorilor români. Dintre cei ce au fost invitaţi atunci amintim pe Octavian Goga, Emil Gârleanu, Victor Eftimiu, Ion Agârbiceanu, Cincinat Pavelescu şi alţii. Şezătoarea s-a bucurat de un succes incredibil, ial sala hotelului „Crucea Albă” a fost arhiplină.

Cea de-a XXIII-a adunare generală a institutului Victoria, ţinută la Restaurantul „Central” din Arad în ziua de 19 martie 1911, a fost o sărbătoare economico-naţională, atât pentru conducerea, funcţionarii cât şi pentru acţionarii băncii, deoarece capitalul societăţii a crescut o dată cu fuzionarea institutului de credit Lunca din Ineu cu banca arădeană şi cu emiterea unei serii noi de acţiuni care, după toate estimările, va dubla capitalul băncii. Această fuziune a Institutului de credit „Lunca” din Ineu a transformat acest institut într-o filială a băncii, cea de-a treia după cele de la Chişineu-Criş şi Şiria, înfiinţate cam în aceeaşi perioadă. După modelul celei de la Şiria, de-a lungul vremii s-au mai înfiinţat filiale şi la Buteni („Codrul”, avându-l ca preşedinte pe Ioan Cosma), Nădlac („Nădlăcana”, preşedinte fiind Aureliu Petroviciu, iar Sava Raicu făcea parte din direcţiunea băncii) şi Lipova-Radna („Mureşanul”, filială condusă de directorul băncii centrale de la Arad, acesta îndeplinind funcţia de preşedinte al comitetului de supraveghere), crescând astfel prestigiul şi puterea financiară a băncii, aşezând-o în rândurile celor mai puternice şi sigure bănci din Austro-Ungaria, chiar dacă avea capital românesc.

În 1912, Sava Raicu se pregătea să ia în mâinile sale întreaga conducere a Băncii, din cauza stării de sănătate a dr.Nicolae Oncu şi a retragerii sale din activitate. Astfel, la a XXV-a adunare generală a „Institutului de credit şi economii Victoria” cei prezenţi sunt informaţi că în ziua de 19 martie 1912, direcţiunea băncii, la propunerea lui dr. N.Oncu, l-a ales prin unanimitate de voturi, pe funcţia de director-executiv pe Sava Raicu, considerându-se că întreaga instituţie arădeană s-a pus în mâinile cele mai competente şi destoinice.

Banca a susţinut activităţi socio-culturale. Şi în anul 1912, banca a finanţat un eveniment cultural, este vorba despre zborul lui Vlaicu, atât evenimentul în sine cât şi întreaga şedere a lui Vlaicu la Arad fiind suportată financiar de Bancă. După fuziunea celor două ziare arădene, Tribuna Poporului şi Românul, rămânând doar Românul, Banca Victoria a continuat să finanţeze în mare parte apariţia acestuia.

După intrarea în funcţie a lui Sava Raicu, au venit vremuri grele din punct de vedere financiar, criza lovind multe state europene, însă banca condusă de acesta a reuşit chiar performanţe în domeniul întăririi capacităţii financiare, aşezându-se în fruntea celor mai puternice bănci, nu doar naţionale. Acest Sava Raicu devenise o personalitate marcantă în cercurile financiare pe plan intern şi extern. Acest lucru a făcut ca la cea de-a XXVI-a adunare generală a Băncii, ţinută la 2 martie 1913, presa vremii îl cataloghează pe acesta drept un „finanţist de geniu”. Cu greu, cu mari eforturi depuse de întreaga conducere a băncii, „Victoria” a trecut de primul Război Mondial, acţionarii panicându-se şi depunătorii, speriaţi de o posibilă prăbuşire a băncii, au căutat a-şi retrage banii depuşi. La iniţiativa lui S.Raicu, banca îşi înfiinţează în comitat trei filiale ce vor cotnribui la dezvoltarea economică şi socială în satele româneşti. În perioada de dinaintea acestei adunări generale, banca a donat 50.000 de coroane pentru construirea unui internat şcolar în Arad, fapt ce a stârniz o reacţie vie, în toate cercurile româneşti, apreciind decizia Băncii Victoria ca un gest de jertfă adus bunăstării neamului.

După neîncetata luptă de a ţine banca printre cele mai bune din aceste zone, Sava Raicu se îmbolnăveşte, iar conştient fiind de responsabilitatea funcţiei sale, acesta îla duce la Arad încă din 1919 pe George Adam, directorul filialei din Chişineu-Criş a Băncii Victoria, pe care şi l-a dorit a-i fi alături atunci când boala începuse să-l macine şi pe care-l pregătea să-i ia locul la conducerea institutului, acest lucru întâmplându-se la scurt timp, în anul 1920.

Puterea financiar-bancară şi stabilitatea de care dispunea Banca Victoria au făcut ca populaţia zonei să nu fie afectată cu nimic de fluctuaţiile operaţiunilor bancare ale vremurillor, de altfel şi Victoria, ca mai toate băncile cu capital românesc de prin Transilvania, va beneficia de un însemnat sprijin din partea Băncii Naţionale a României, mai ales după ce puternica instituţie bancară şi-a deschis, după 1921, filiale în marile oraşe de peste Carpaţi, încurajând şi stimulând viaţa de credit şi în Arad, după inaugurarea filialei acesteia.

Tot în primii ani ai administraţiei româneşti, şi în Arad se vor înfiinţa filiale ale celor mai importante bănci ce-şi aveau sediul în Bucureşti, cum ar fi Banca Românească, Banca Marmoroch Blank et Comp şi altele, contribuind în acest fel la crearea unui unitar sistem bancar pentru întreaga Românie Mare.

Datele statistice existente ne ajută să remarcăm o înviorare a vieţii bancare locale în perioada 1920-1928, permiţându-ne de altfel o analizare puţin mai porfundă a băncilor cu sedii în judeţul nostru. Potrivit acestor date, numărul de societăţi anonime bancare a crescut de la 15 în 1920 la 27 în 1928, iar capitalul a sporit de la 3,65 milioane lei la 375,2 (!) milioane, ocupând locul trei pe ţară.

Din 1929, şi activitatea institutului bancar arădean va fi imobilizată de fenomenele distrugătoare ale crizei economice care au dus la insolvabilitatea debitorilor rurali sau chiar din oraşe. Această situaţie va duce la prăbuşirea mai multor bănci, printre care şi Victoria, ce era ameninţată cu prăbuşirea dacă nu interveneau oficialităţile şi alte bănci mai puternice. S-a evitat în cele din urmă prăbuşirea din pragul falimentului prin fuziunea, la sfârşitul lui 1930, cu băncile „Bihoreana” din Oradea şi „Timişana” din Timişoara. Cele trei bănci – Bihoreana, înfiinţată în 1898, Timişana, înfiinţată în 1886 şi Victoria din Arad au fost cele trei instituţii de credit pe care, alături de banca Albina din Sibiu s-a sprjinit toată viaţa economică a românilor din Austro-Ungaria, bănci cu un rol de mare importanţă în lupta pentru emanciparea economică şi de păstrare a fiinţei naţionale.

În urma fuziunii, noua bancă va purta denumirea de „Victoria” şi va avea sediul central la Arad, iar cum era de aşteptat, filiale importante la Timişoara şi Oradea, adăugându-se şi filiale mai mici din oraşele celor trei judeţe, cum ar fi în Beiuş, Salonta, Ineu, Chişineu-Criş, Radna, Şiria, Sânicolaul Mare, Jimbolia şi Deta, acestea fiind filiale mai semnificative.

În anii de criză economică (1929-1933) conducerea băncii va lua măsuri de reducere a cheltuielilor, atât prin diminuarea salariilor angajaţilor de la sediul central cât şi din filiale şi agenţii precum şi la vânzarea bunurilor debitorilor insolvabili pentru recuperarea banilor. În urma acestor severe măsuri, în judeţul Arad mulţi dintre localnicii din Valea Mureşului şi cei din Podgoria Aradului, cu datorii vechi la bancă, vor avea bunurile puse sub sechestru şi vândute la preţuri infime, prin licitaţie.

După perioada de criză, banca găseşte stabilitate şi îşi dezvoltă sistemul financiar-bancar printr-o politicăd e concentrare şi centralizare a capitalului ce întăreşte forţa financiară a băncii până în 1939-1940 când intră într-un nou dezechilibru financiar datorat agravării situaţiei economice din ţară. În urma Dictatului de la Viena, semnat la 30 august 1940, sediul central al Băncii Victoria din Arad va prelua întregul patrimoniu al acesteia de a Oradea şi cel al altor bănci din Ardealul cedat. Situaţia a durat până în primăvara anului 1945, când s-a hotărât restituirea respectivului portofoliu Băncii Naţionale a României.”

Pe parcursul celui de-al doilea Război Mondial şi Banca Victoria, asemeni altor instituţii de credit provinciale, este lovită de fenomenele infraţioniste şi de măsurile de restricţie ale guvernului ce vor favoriza concentrarea şi centralizarea vieţii bancare, fapt a cărui consecinţă va fi falimentarea acestora. Nu a fost şi cazul acestei bănci, care a fost însă dizolvată, ca şi alte bănci din ţară, de regimul comunist, în august 1948, printr-un decret, operaţiunile de lichidare finalizându-se abia în 1950.

Bibliografie

Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Arad – Fond Banca „Victoria” S.A. Arad – Dosar Nr.37/Registre 1887-1950,
Vol.I

Fond Banca „Victoria” S.A. Arad – Dosar Nr.38/Dosare 1891-1948,
Vol.II

Bănci, D., – Banca «Victoria» S.A. Arad [în] Îndrumător în Arhivele Statului Judeţul Arad, Bucureşti, 1974

BRADIN, Virgiliu, Sava Raicu, finanţist de elită în lumea bancară din Austro-Ungaria, Editura Promun, Arad, 2012

Știați că…?

La parter, mult timp a funcţionat agenţia de CEC, azi este sediul Băncii Alpha. La etaj se găsesc birourile teritoriale ale unor deputaţi şi parlamentari ai Aradului.

Hartă