cum veneam azi de la bancă, la primul stop s-a oprit lângă mine un bătrân simpatic cu pălărie. având înclinare, mi-a zis că un prieten de-al lui s-a urcat odată într-un camion cu sicrie și evident, și-ntr-un sicriu. și ăia, când l-au deschis, evident, s-au îngrozit. era din satul Seleuș, așa că l-am crezut.

am trecut sudați pe zebră, din verde se făcuse gri. a tăiat-o scurt la stânga, apoi m-a întrebat de școală. i-am spus că nu m-am ras de-o săpt. și c-am terminat cu tot. mi-a strâns mâna și de-aici poveste: era prieten cu Lăița Cucului din comuna Sintea Mare, care între timp murise. soțul încă mai trăiește.

în jurul nostru, plin de faruri. o ambulanță mută, parcată fiind, lovea pereții unei vile cu patru girofaruri.

dar începe să se lase seara. înainte de-ale noastre, respectivul se oprise lâng-un geam ca o lentilă, cu conturul vișiniu. cică n-am pierdut nimic, l-au pus președintele de bloc. avea: pe obraz o aluniță mare, scoasă mult în relief, dinți de fier, tone de vlagă, haine crem cu croi perfect. ca un neamț pe aia lui, ca un Moș Crăciun de treabă.