FOTO: Maria Iulia Balaj

Moscova-Petuşki, de Venedikt Erofeev
11 mai, ora 22:00, Club Flex
Teatrul de sufragerie, Bucureşti
Regia: Theodora Herghelegiu

În cadrul acestei piese am făcut cunoştinţă cu un actor mare, Richard Bovnoczki, care a obţinut premiul Gala Star (Bacău) în anul 2007 pentru acest rol. Personajul său, Kostea, plin de umor, tristeţi şi cugetări filozofice speficice ruşilor, porneşte o călătorie din Moscova spre Petuşki, un orăşel din apropierea capitalei, unde stau iubita şi fiul său.

Acesta este disponibilizat din funcţia sa de brigadier, în care a stat încadrat doar o lună. Are părul blond, rar şi vâlvoi, pleoapele roşii (cred că l-au dat cu fard) şi de fiecare dată când clipeşte pare a fi electrocutat.  Este „drept şi simplu ca un chiparos”, stă pe o bancă şi aşteaptă, gesticulează şi îşi exprimă lehamitea, poartă un trening cu pulover pe dedesubt şi are lungi pauze între replici. Aţipeşte şi se trezeşte brusc. Scoate de pe unde-apucă sticle de bere, burbon, votcă şi-un păhărel de tinichea cu care ia măsura. Muşcă dintr-un sandviş alcătuit din doi biscuiţi şi-o felie de caşcaval la mijloc şi parcă-l doare întreaga dantură. Pe fondul sufletului mereu se ridică neliniştea, spune el. Şi întotdeauna e vorba de o femeie.

Cu dosul palmelor îşi mângâie spatele ca atunci când te cauţi în buzunar şi îl întorci pe dos gol. Mişcările mâinilor simbolizează astfel lipsa totală a perspectivelor. Lângă el stă basca. Din când în când mai scapă câte-o sticlă goală pe jos, neizbutind să nimerească banca. Ajunge la un moment dat în tren, acesta goneşte prin ploaie şi beznă, apoi rămâne doar bezna. Uşile se trântesc singure, caii tremură pe câmp. „Hei, prinţeso”, îi spune el unei femei îmbrăcate complet în negru din compartiment… şi tot aşa.

Se coboară, însă trenul trece în continuu pe lângă gară şi disperarea creşte.  E scârbit de valorile sociale şi mulţumirea de sine din jurul său. Ia la rând toate naţiile şi le desfiinţează îngrozit. Povesteşte despre ficţiunile propagandistice sau despre monopolul reclamelor. El este singurul nefericit al lumii, pentru că încă mai are spirit critic.  Devine confuz şi îşi pune întrebarea: „Ori eu sunt nebun şi voi sunteţi întregi, ori invers.”

Stă picior peste picior, e aparent o poziţie comfortabilă, chiar una casual, apoi cade, se clatină, stă drept, dar tremură în continuare. Iar la final, cineva îi infige o şurubelniţă în gât şi astfel se termină întreaga tărăşenie.

Important: Pe Richard Bovnoczki îl veţi mai putea vedea în „Contra democraţiei” (de Esteve Soler), piesa lui Alexandru Dabija din această seară de la Sala Studio ! Spectacolul începe la 21:00 .