Mare tam-tam intelectual, zilele acestea, la Arad. Personalități culturale marcante precum Liiceanu, Patapievici, Baconschi, Maci, Stanomir, Petre Guran, Armand Goșu sau M. Duțescu încearcă să ofere o definiție cât mai concludentă asupra acestui termen abstract la care tânjește omenirea încă din cele mai vechi timpuri: vorbim „Despre Libertate”. Trecând peste conferințele filosofice, am fost, în ce-a de-a doua zi a festivalului, la librăria Scienta, unde Teodor Baconschi și-a lansat cartea intitulată sugestiv „Facebook – Fabrica de narcisism”, căci dacă e să discutăm despre ideea de libertate, care poate fi libertate mai mare, în ziua de astăzi, dacă nu internetul? Iar în ultimii ani, nu poți spune internet dacă nu spui și Facebook – această a doua viață a omului modern, care, încetul cu încetul, tinde să o detroneze pe cea reală.

Însă, după cum notează Baconschi în cartea sa, această viață digitală interconectată pe care oamenii și-au creat-o pe Facebook, nu este un lucru nou, ci doar o oglindire, la o scară mult mai amplă, a structurii societății pe care omenirea și-a dezvoltat-o de-a lungul istoriei: „Orice societate umană alcătuiește, redundant, o rețea. Indivizii sunt reuniți în fratrii și asociații diverse, valorile locuiesc laolaltă într-un imaginar mitico-religios menit să stocheze memoria comunitară, ierarhia are o verticală cu etaje interdependente. Niciodată însă societatea umană nu a fost mai complexă și mai ascunsă de ea însăși decât acum. Și nu e vorba despre o creștere graduală a complexității (…), ci despre o explozie cu indice amețitor, despre o supernovă antropologică.”

Baconschi consideră această revoluție digitală ca fiind de o proporție nemaiîntâlnită, având un impact incredibil asupra vieții omenești, rețelele de socializare încurajând falsitatea.  Revoluția IT&C, cum o numește el, „le întrece pe toate, într-un delir vertiginos de spirit luciferic, viteză și complexitate agresivă. Ea a accelerat timpul istoric la o scară fără precedent. În comparație cu precedentele globalizării,  cea prezentă e gata să sape în conștiința umană falii insondabile”.

Analizând fenomenul Facebook, Baconschi conturează o societate grotească a cărui creier pare a fi spălat cu totul, oamenii parcă devenind simpli roboți programați, care privesc realitatea printr-un filtru deziluzionant. Cititorul poate că ar tinde să ridice, sceptic, la început, o sprânceană, însă, la o lecturare mai aprofundată, nu poate să nu fie, măcar în sinea sa, de acord cu spusele autorului: „Mulțimea pare să aibă un creier colectiv, un corp colectiv și un suflet colectiv ale căror mișcări sunt imprevizibile și iraționale. Tot ce poți face e să te lași antrenat în direcția de mers, pentru a nu fi copleșit sau, mai rău, uitat. În măsura în care stimulează contactul real dintre persoane, rețelele de socializare au o față luminoasă (…). La o analiză mai atentă, esența „socializării” online este pur (și mai ales impur) autoscopică. Facebook este despre mine, nu despre tine (…). Alimentăm o nebunie auto-referențială, dar și banalizarea indiscreției, servită ca triumf al nerușinării candide. O corală dezacordată, generatoare de haos informațional cu singurul obiectiv de a capta pentru o secundă, atenția cuiva. Evoluăm într-un decor dantesc, într-un infern privilegiat, unde nu ajunge oricine, ci toată lumea. S-ar spune că a început…”