Una dintre cele mai puternice trupe de la noi de stoner/noise, băieţii de la Nomega ne-au bombardat joi seara în Daos (Timişoara) cu acorduri grele şi efecte la chitară electrică scoase de habar n-am unde. Toate astea în noua formulă ,,Darius (chitară electrică, trompetă), George (chitară electrică), Seba (tobe), Bruno (bas)’’, una plină de vigoare şi cu o total altă coeziune instrumentală faţă de ce era înainte, referindu-mă aici la perioada cu Zan la bas.

Ce e minunat la concertele lor este că, de fiecare dată, chiar dacă nu au lansat decât un singur album, toate melodiile sună diferit, în acel sens jucăuş şi experimental. Acesta este, cred, unul dintre marile merite ale oricărei trupe care se respectă, acea reinventare din mers, mersul pe aceleaşi piese şi construcţia în timp a altora peste ele, prin alte şi alte straturi (plus şlefuirile de rigoare), până când se produce inevitabilul. O evoluţie, aşadar, naturală şi spontană, ca atunci când uzi florile şi ies cum vor ele.

Să nu uităm că grupul în cauză a avut şi un turneu naţional alături de formaţia ,,Dor de Duh’’, spectacole la festivaluri de referinţă, precum cele de la Padina sau Peninsulă, sau ieşiri în afara ţării, prin Croaţia şi Serbia, la festivaluri importante vizând genul respectiv, unde au făcut numai treabă bună. Şi ştim, bineînţeles, cum se face pe la noi, cum te descurci când vine vorba de un asemenea sector muzical, ignorat cu desăvârşire în majoritatea cazurilor, nu tu sprijin, finanţări ioc ş.a.m.d.

Patru inşi (toţi arădeni) care continuă pe aceeaşi linie neliniară şi îndrăzneaţă, cu un sunet inconfundabil care merită ascultat live, participând la concertele lor efectiv şi contribuind cu banii pentru un bilet deloc scump pentru o aşa gigantică reprezentaţie. Nu sunt şi niciodată n-am fost pentru cuvinte mari, dar aici cred că se impune o astfel de reliefare. Mai exact, articolul pe care îl aveţi în faţă nu este decât simbolul reuşitei şi valorii certe marca Nomega.

Noutatea ,,Bruno Mark Huţiu’’ scoate în prim-planul ultimelor luni un basist ambiţios şi impunător, aşezat în centrul formulei. Un tip şmecher şi degajat care se simte mai mult decât comfortabil în această postură, prizând fiecare acord, conectându-ne la o atmosferă dincolo de cabluri şi curentul electric care le străbate, după cum veţi vedea în videourile şi fotografiile de mai jos. Este membru al formaţiilor Mere (în calitate de fondator), Kultika, B-Ton şi acum Nomega.

Sperăm, cu tot dragul, să meargă mai departe (cu toate că greutăţile pe care întâmpini într-un asemenea domeniu sunt arhimultiple), deoarece, iată, undeva mai există cineva care îşi dă toată silinţa să ne arate că, indiferent de obstacole, în viaţă îţi conturezi tu singur universul, făcând exact ce îţi place.

P/S: Bravo sunetistului, care le-a stat alături aproape trei sferturi de oră, pentru o sonorizare cât mai bună. După Nomega a urmat Methadone Skies, despre ei, altă dată.