Trupa de Marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Sperietoarea de păsări”
Regia: Adela Moldovan
Scenografia: Marian Sandu
Muzica: Luci Nagy, Ștefan Olariu
Distribuția: Adina Doba, Carmen Mărginean

Lăsată de izbeliște la margine de câmp, sperietoarea de păsări își așteaptă stăpânii înapoi. Speranța că va păzi din nou lanul de floarea-soarelui îi dă putere să reziste în ploaie, vânt și frig. Într-una din zile, pe capul acesteia aterizează un pui de barză și-ntr-un mod neașteptat, se împrietenesc rapid.

Vulpea și sperietoarea

Ca orice părinte, tatăl puiului abia așteaptă să-l vadă plecat (cu pliscul către soare). Astfel, deși micuțul abia s-a născut, bătrânul său pare să nu mai aibă răbdare; nu prea ești binevenit când nu ști cum să dai din aripi.

Sperietoarea face și ea înviorarea – deplasându-se pe loc, „alergând”, dezmeticindu-se. Iată, după ce te-ntinzi, e o cu totul altă viață. Apoi apare și șoricelul pândit cu un bob de grâu în brațe. E atât de speriat că nici nu poate să mănânce. Când se-ascunde, ajunge și vulpea (care îi promite că nu-i face nimic). Pe la spate, aceasta salivează, gândindu-se la cât de gustos e chițcanul. În fine, nu mai reușește să-și stăpânească nici foamea, așa că își dezvăluie realele intenții. Asta e soarta, de ce s-o lungim? Scăparea e puțin probabilă și colții-s gata pregătiți.

Tot sperietoarea o agită și-o ghidează prost, păcălind-o și salvându-și bietul șoricel. Micuțul o pupă și-i mulțumește nespus, la rândul său fiind socotit ca simpatic. Pe vulpe o urmărește ghinionul peste tot și-n rest nu mai crește nici măcar o buruiană.

Barza aflată-n pericol

Când totul e pustiu, pentru ce se stă de pază? Răspunsul va fi mereu „c-așa trebuie”. În trecut, localnicii practicau muncile câmpului, însă au plecat cu toții, iar floarea-soarelui e la pământ. Pe sperietoare au lăsat-o în ploaie și câteva broaște se zbenguie pe scenă. Gata cu șterpelitul și din partea vulpii, berzele ducându-se spre țările calde. Tot ce poate este să le urmărească zborul.

Sperietoarea are treabă numai cu ciorile, care-i mănâncă grâul, florile, porumbul. La fel, bărzuța va trebui s-o ia din loc, altfel, la iarnă va îngheța. Astfel, învățând-o pe sperietoare să zboare, pasărea reușește să decoleze în sfârșit (și merge s-o anunțe pe mă-sa). Vulpea se culcă din nou cu stomacul gol, iar sperietoarea va rămâne pe câmp în continuare. La schimbarea anotimpului, fie totul va-nflori, fie va fi un covor de zăpadă.

Înțeleaptă, cioara știe tot ce mișcă, atât pe uscat, cât și pe apă și transmite buletinul de știri (vulpea vânează puișorul de barză). Update! Echipele de intervenție au găsit și urme de sânge și toate familiile de stârci și egrete caută puiul pierdut. Ca s-aducă vești proaspete, corbul își continuă zborul peste văi.

Armistițiul și plecarea

Barza e rănită și o doare aripa, așa încât la iarnă va avea o soartă crudă. Sperietoarea încearcă s-o ajute, dar rămâne blocată pe cruce. Vulpii îi seacă orice putere, lovită fiind de pliscurile păsărilor. Cu prada scăpată taman din gură, pricepe ce înseamnă să fii rănit și să suferi. Astfel, puiului de barză îi promite să nu îl mai înfulece. La rândul său, puiul îi scoate cuiul dureros din coadă, după care se despart. Cerându-și scuze încă o dată, vulpea îi urează drum bun către Africa. Barza se reface complet și e gata să-și ia zborul. La primăvară-și va vizita și sperietoarea, jurând că le va povesti tuturor de faptele sale.

Cuvinte-cheie: înșelăciune, indulgență, dezolant, singurătate, reușită, schimbare, amic, angajament.

GALERIE FOTO AICI