Trei surori, de A. P. Cehov
Traducerea: Raluca Rădulescu
Regia: Semion Serzin
Producători: Teatrul „Nottara” București și Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad

Ne încheiem și noi aportul la Festivalul Internațional de Teatru Clasic „Ioan Slavici” Arad cu o cronică la ultimul spectacol, rezultat în urma unui workshop din cadrul Laboratorului de Teatru DENS (ediția a treia). Este vorba de o coproducție Arad-București, cu actori numeroși, o abordare modernă și un decor minimalist. Spoiler! Nu lipsesc baloanele sau gălețile de plastic. 

De asemenea, laolaltă cu „Rosencrantz și Guildenstern sunt morți” (Teatrul Cetății „Gyula”, Compania Aradi Kamaraszínház și TCIS), spectacolul este a doua colaborare de acest fel din cadrul FITCA24. Ambele sunt completate de premiera arădeană [ză] Pes©ăruș, piesă care se va rejuca pe data de 16 decembrie.

Intro cu Masha, Olga, și Irina

Acu un an a murit și tata, de onomastica ta, Irina (una dintre surori). Tot așa bătuse ceasul și nu venise lume. Primise și niște salve de tun. Era lapoviță,  fusese general.

În mai, Moscova obișnuiește să se-nvăluie de soare. Au trecut 11 ani și dorința mea e să mă-ntorc acolo, dar mă lasă treptat tinerețea și puterile. Mi-am adus aminte de copilărie. Sunt liberă, stau acasă și totu-i lăsat de la Dumnezeu. Să plecăm la Moscova! Masha intră-n nostalgii.

Vine noul comandant, căsătorit a doua oară. Are o soacră și două fetițe. Soția sa e o țicnită și o prețioasă. Filozofează la greu și mereu încearcă să se sinucidă.

Parc-aș pluti pe-o corabie cu cerul acoperit de păsări mari și albe. Rostul nostru e să muncim până ne curge sudoarea pe frunte. M-am trezit devreme, m-am bucurat de soare, nu mai sunt o copilă. N-am muncit în viața mea. Va veni un potop și va nimici toate prejudecățile legate de muncă. Eu m-am hotărât, n-o să muncesc niciodată, ne anunță Masha.

Să mă prezint. Mă cheamă Masha. Sunt o melancolică și port doliu pentru viața mea. Trebuie să plec. Protopopul e un bătrân vai ș-amar de el. Locotenentul colonel a studiat la Moscova și din această pricină e văzut drept un intelectual. De tatăl vostru îmi aduc aminte bine, parc-ar fi în viață.

Socoteli

Sperăm să ne întoarcem la Moscova în toamnă. Nu ne așteptam la un concitadin. E bine aici. Apa e rece, clima liniștită, avem păduri și râuri… Departe, aproape, parcă nicicum nu e bine. Mama trăiește și acum la Moscova. Soarta noastră e să fim uitați. Lucrurile ce țin de noi vor fi declarate neesențiale.

N-avem de unde ști ce va fi considerat ridicol în viitor. Viețile noastre sunt păcătoase și ciudate. Sau poate vor fi elevate. Noi suntem niște oameni mărunți, dar viața e sublimă.

Andrei e învățatul casei. Cântă la chitară, dar se-ndrăgostește de o fată demodată. E o jalnică din zonă pe nume Natasha. S-ar pune să traducă o carte vara asta. Lipsit de maniere, locotenentul mănâncă dintr-un tort cu mâinile. A nimerit din greșeală la o onomastică. Azi e duminică și e zi de odihnă.

Natura ne-a creat pentru iubire și noroc. Apare și copilul celor doi îndrăgostiți. Băiatul se uită la Natasha și râde, semn că a recunoscut-o. Andrei se-ntinde la citit. Copilul e sloi și e mutat cu Olga.

Convulsii

M-am măritat la 18 ani. Mă supără oamenii insensibili și nepoliticoși. Am trei nume de familie. Mă-ntristez când vin de la poștă. Andrei pierde o sumă mare la poker și tot satul îl vorbește. Copilul s-a îmbolnăvit.

Peste două secole, ne vom putea plimba în baloane. Viața va fi la fel de grea, frumoasă și plină de mister; fericirea nu va fi considerată o necesitate.

Când iese în lume, Andrei e un timid, deși e mai distins ca alții. Pierde totul la poker și noblețea i se scurge printre degete.

Îmi neglijez familia, voi încerca să fiu mai deschisă cu prietenii. N-am multe regrete, mi-ar plăcea să călătoresc, să dansez și să dau jos din kilograme. Teama de necunoscut există, dar aș schimba la mine tot – culoarea părului, a ochilor, chiar și cea a pielii, continentul, nația, orașul, să devin altcineva. Gândirea Natashei e cel puțin tulburătoare.

Sunt un mârșav, vreau să mă-mbăt! Să vă ia dracu` pe toți! Ceilalți îi iau pistolul. Andrei ipotechează casa și-i dă banii Natashei.

Rămășițe

Ba am lucrat la poștă, ba la consiliul local. Urăsc orice clipă acolo, după 24 de ani m-am ofilit și m-am sluțit. M-am săturat de-atâta muncă, nu mai pot trăi așa! Mărită-te cu baronul, Irina.

Aveți ceva împotriva Natashei. Ea e cinstită, autentică, o iubesc și o respect. E o ființă minunată. Mă poartă-n alte lumi cu finețea sa. Când m-am însurat credeam că vom fi fericiți cu toții. Voi nu aveți încredere în mine, repetă obsesiv Andrei. Plecăm, e timpul. Să taie brazii și arțarul (simboluri ale nemuririi).

Olga, pleacă brigada și rămânem singure. Merg la Moscova și mă mărit cu baronul. Au plecat. Nu mă mai interesează, voi pleca și eu curând. Spune-mi, tu ai fost pe bulevard, ce s-a întâmplat? Nimic, nu mai contează. Mâine mă mut cu baronul și încep o viață nouă. Orașul se va depopula. Restul au plecat, iar noi vom fi nevoite să trăim în izolare. Sfârșitul le prinde singure pe cele trei surori.

Voi merge la Moscova să devin profesoară. Muzica asta e plină de viață! Să curățăm niște cartofi. Lumea ne va uita poveștile și fețele. Vom intra în anonimat. Nu va fi nimeni la înmormântarea noastră. Dac-am știi pentru ce trăim și suferim… 

Peste speech-ul Mashei nu se mai poate trage cortina.