Asociația INSPIRĂ prezintă spectacolul „Fă-mi loc”, de Anthony Michineau
Regia: Radu Beligan
Distribuția: Medeea Marinescu și Marius Manole

Vreau să-ncep prin a vă spune c-avem nevoie de cât mai multe piese de genul în interiorul teatrelor de stat. Nu de alta, dar să vadă și restul spectatorilor cum arată lumea.

Bine, la noi s-a ținut la Teatrul Clasic doar pentru c-a plouat la Grădina de Vară și-am avut cam o oră întârziere din cauza montării decorului. Scuzabilă treabă, cu tot cu habarnismul general al organizatorilor de dinaintea piesei. Totuși, ăia de la Piroș n-aveau ce să caute la intrarea dinspre Sala Mare.

Dar să ne întoarcem la treburile noastre. Vă dați seama ce-a putut să facă Beligan din piesa asta ca regizor la peste 90 de ani? Dacă nu, mai uitați-vă o dată-n oglindă… măcar de data asta.

Vorbim, așadar, despre Ajunul Crăciunului și un tren de noapte cu doi pasageri ce se visează împreună. Cuplul nostru poartă o serie de conversații pline de umor și dezinvoltură, sărind astfel peste covenții inutile și prostești. Se scot la iveală slăbiciuni, probleme, secrete, se împart scântei și se prezintă realitatea așa cum e ea. Condimentele de bază sunt dialogul cu străinii și lipsa egoismelor. Evident, la toate acestea a contribuit și interpretarea fără cusur a unei perechi cu multă chimie. Spun asta pentru că deși am prins loc abia la cucurigu, cei doi s-au făcut înțeleși până-n tavan.

El bogat, dar părăsit de nevastă, care oricum îl înșela pe-ascuns, ea săracă, dar extrem de îndrăzneață și jucăușă ca un copil. Prin urmare, tristețea ei nu e chiar nemăsurată.

Totul începe cu un TV imens adus în compartiment și îndesat sub cușetă. Venit din frig, el își mângâie mănușile meticulos și le pune-n geamantan. Papucii și-i așează unul lângă altul, iar paturile suprapuse îi separă definitiv.

Ca să spargă gheața, ea-l asigură că nu-i e frică să călătorească singură deloc. Buzunarele-i sunt goale, deci ce-ar putea să-i fure? Și dac-ar sări careva s-o violeze, nici c-ar deranja-o. Deasupra, dedesubt, astea-s amănunte pentru mai încolo. Altfel, ce-ar putea păți?

El scoate un set de așternuturi curate și vorbește prostii cu un amic la telefon, moment în care ea-l ia peste picior și-l face de-a dreptul „distins”. Se trece peste și totodată la împodobitul cu beteală. Se desfac nasturi și se apelează la seducții clasice. În timp ce-și scoate cămașa, el i se destăinuie și în legătură cu relația proastă pe care-o are cu părinții. Nu îi poate înghiți, așa că nu-i mai vizitează nici măcar de Crăciun. Ea îl ascultă și-l dă cu cremă pe mușchii încercați. 

Telefonul îi sună cu geamătul unei femei care a atins orgasmul. Răspunde și soția-l anunță c-au rupt-o și că îl înșală, iar lucrurile personale i le-a mutat deja într-un tir. Unșpe ani de căsnicie duși pe apa sâmbetei. Cât timp e el la baie, ea îi fură celularul și-i trimite nevestei un selfie cu „înlocuitoarea”.

Îți dau biletu lu‘ soție-mea. Mi-l plătești după divorț, altfel tre‘ să-i dau jumate.  

Urmează „Adevăr sau provocare” și întrebarea „Cu câți te-ai culcat pân-acum?” La „provocare” o sărută, dar ezită să i-o pună. Dacă urlă s-o audă până și conductorul? Apoi ajung la certuri, el fiind în stare s-o lase fără cușetă, unindu-le imaginar într-un singur pat. Absurdul e la el acasă.

Ea se-mbracă în rochița neagră, sexy, pe care i-o luase acesta fostei soții și-abia după ce și-o trag își dau seama ce repede trece timpul de la atâtea „conversații”.

Hai cu mine, îi mai spune acesta, după ce inițial o lăsase baltă. Acum sunt doar ei doi.

The end… happy end.  

Și nu uitați, pe data de 15 august v-așteaptă un alt spectacol atipic, tot la Teatrul de Vară! A mai fost și la Underground la noi, așa că vi-l recomand cu toată căldura și convingerea. Aici aveți ce am filmat acu aproape 7 ani. Vă salut și ne vedem la „Ce ne spunem când nu ne vorbim”.