Roxana Fânaţă este elevă în ultimul an la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” şi una dintre pasiunile sale este pictura. De trei ani studiază la Şcoala Populară de Artă, unde a şi reuşit de altfel aceste minunate lucrări. Deşi prin folosirea unei luxuriante variaţii de culori reuşeşte să imprime pânzei personalitate, stilul abordat nu este unul precis. L-aş numi mai degrabă sincer. Astfel, prin armonia vopselelor, ea îşi asortează fantezia bogată şi entuziasmul în tonuri cuminţi şi temperate, pline de emoţie.

Din câte am aflat, totul a început prin nişte încercări de desene vesele pe colţurile caietelor de matematică din timpul orelor cu pricina, odios de lungi, nu-i aşa, pentru majoritatea dintre noi. Şi sigur, aici nu mă pot abţine în a comenta prin vorba aceea blândă: ,,Vedeţi ce naşte năcazu’ omului ?’’

Iscăliturile şi mâzgăielile ar fi constat în nişte îmbârligături şi încrengături de linii cu puncte la capăt, care iată în ce s-au materializat. Bag mâna-n foc că pe mai departe, dac-ar ţine-o pe aceeaşi direcţie, munca sa ar putea evolua în ceva excepţional. Fără a ne da specialişti în domeniu, sfatul oricăruia dintre noi pentru ea ar fi, cred, continuarea şi pe acest palier artistic, având în vedere că după terminarea studiilor liceale, aceasta ar dori să dea la teatru.

Expoziţia de faţă rămâne doar una digitată, picturile toate fiind făcute cadou de Roxana diverşilor săi prieteni. Eh, ce v-am zis că nu posesiile îl fac fericit pe om, ci drumul spre destinaţie, care inconştient vorbind devine însăşi scopul ?

Înafara uneia dintre ele, care sugerează evident joaca precisă a unor oameni strânşi laolaltă, toate bat spre abstract. Pe lângă acest lucru, care ţinând de imaginaţie, pe mine personal nu poate decât să mă încânte, mai avem şi tema preponderentă a unor ochi zglobii şi curioşi, inseraţi în multe dintre materiale.

Ce să mai zic de faptul că mai şi cântă ? Nimic. Vă las însă să o ascultaţi în link-ul de mai jos, într-un superb cover de-al ei (chitară) înregistrat cu o amică (Denisa Lile-voce uluitoare), după o celebră melodie marca Lykke Li.

P/S: Dacă vreţi să o vedeţi jucând, ea va interpreta cu Amifran-ul rolul slujnicei de la curte, pe data de 19 mai, la sala Studio a Teatrului Clasic ,,Ioan Slavici’’, Arad în piesa ,,La princesse et le porcher’’.

P/SS: Printre toate astea, cu ocazia filmului „Trei ani mai târziu”, producţie independentă a Confaya Productions – Arad, a fost şi cinematografiată.