cu statul pe loc,

cu ochii,

am găsit ochiul cu care

mi-am zgâriat mintea cu foile şi tot ecranul ăsta,

foile şi tot ecranul ăsta,

foile zărilor, ale pereţilor prin care trec

cu nepăsare, cu pieptul în faţă,

transformându-mă în pagini neterminate,

nepătrunse de nimeni,

de atâtea ori ori cât ?

şi sufletul mi-a urcat până la mine

să mă poarte cu el mai departe

şi m-am dus, şi am zburat

şi am sperat să nu mă-ntorc

şi nu m-am mai întors

şi iată-ne blocaţi în acelaşi lift

tocmai pentru că n-am dat crezare

lozului norocos

apasă butonul

tot mai sus

îmi vin cuvintele la tine fără ele, niciodată n-am ştiut ce să-ţi zic

gata, nu mai vorbesc

mi-am muşcat limba

şi-am înghiţit liniştea

rostind un întreg