FITN7: Emigranții, de Zlawomir Mrozek
Regia: Dan Glasu
Scenografia: Alin Gavrilă
Distribuția: Ioan Paraschiv, Alexandru Malaicu
Producător: Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu

Iată, ne-am decis să marcăm finalul FITN7 cu un gong imaginar și cu piesa „Emigranții”. Așadar, muncitorul și savantul își dau întâlnire în aceeași încăpere fix de Anul Nou. Unul e îngust la minte și se gândește doar la bani, iar altul trăiește în exil, dorind să-și scrie cartea. Întoarcerea în țară se vrea făcută cu mult fast, totul culminând cu clădirea unei case. Spectacolul lipește comedia cu tragismul pentru a da naștere unei lumi pline de lipsuri (materiale, spirituale) – unde nimic nu ne mai reprezintă cu adevărat. Astfel, apar drama existenței și alienarea. Deci, să îi vedem pe cei doi emigranți ai piesei.

Câinii

Muncitorul cerșește țigări, râgâie și se laudă cu berile băute-n gară. Pe peron apa e gratis, iar trenul electric (Meserie!) e anunțat la megafon. Ajutată de hamal, o actriță se sărută cu un manechin și îl ia în brațe. Dacă mergi la clasa-ntâi, WC-ul se plătește. Al nostru și-o trage cu una fără să îi ceară adresa; fiind străin, dar arătos, în ea vede simbolul unei lumi de nepătruns. Având musculatură, de aia-l și bagă lumea în seamă.

Cei doi rămân fără zahăr și conserve, în timp ce apa li se termină și ea definitiv. Până la urmă se aleg cu niște carne pentru câini. Dacă nu există opțiuni, măcar un potol de animale să fie.

Zilele și le petrec într-un beci fără spațiu, aer și lumină. Eruditul plătește de unul sigur chiria, deși celălalt primește spor. Pe lucrător îl irită flatulențele „maestrului” și se hotărăște să plece. Înainte de asta se luptă cu el pentru un cățel de pluș (pe sub și pe deasupra mesei). Prin urmare, pe lângă artificiile de Revelion, la ei în casă explodează genți și așternuturi.

Planul

Apar o conservă adevărată și sticla de tărie. Se vorbește despre copii, muncă, însurătoare și evident, despre concedii. La întoarcerea acasă, votca va curge în valuri. Se vor sacrifica un vițel și-o vacă și totul va fi elegant. Ca atare, de la străini se vine doar cu ce-i mai bun.

Muncitorul dansează pe masă asemenea unui stăpân. Ajunge la bec și acesta se mișcă. Cheresteaua scârțâie și vacarmul e în toi.

Casa va fi din cărămidă, cu etaj și va dispune indubitabil de încălzire centrală. În cinstea avuției, omul nostru nu se-mbată și nici nu le pufăie. La străini își rupe spatele ca un câine amărât, însă nimeni din familia sa n-a fost cerșetor.

Pe de altă parte, filozofu-i educat, îl hrănește, împrumută și știe limbi străine. Oare ce-ar vrea de la el, un analfabet? Mai exact, pentru ce să plece când mintea-i merge strună?

Maimuța din cușcă

Gândul lucrătorului îi stă la femei și bani. Apoi i se îndreaptă către ludul satului, care nu era în stare de absolut nimic. Fiind sufocat de propriile obligații, libertatea acestuia îl sâcâie nespus.

Cartea colegului său, în schimb, va fi despre ostracizare. Astfel, muncitorul e luat la rost pentru tendințele sale de-a acumula. Ca dovadă, în cățelul de pluș stătea ascuns un teanc de bani; asta pe lângă faptul că avea și datorii. Iată ce înseamnă să nu te mai saturi.

Ultima scrisoare

Acasă muncitorul n-ar fi în stare să pună deoparte sau să își strângă. Ca atare, e doar un biet iobag în slujba statului/patronului. Nici măcar nu înțelege că își merită și cușca. Prin urmare, cuprins de tristețe, rupe bancnotele și-ncepe să plângă.

Gata, vrea s-o termine cu viața și să-și pună ștreangul. Ca orice laș optează pentru suicid, scriindu-și testamentul într-un mod foarte comic: Dragă familie, aflați că sunt bine, sănătos – mă gândesc la voi mereu și o să mă spânzur. Vă pup, al vostru tată și soț iubitor.

Scriitorul își dă seama că n-are cum să-l schimbe și-l lasă-n plata lui. Îi rectifică biletul și îl motivează, îndemnându-l să muncească pentru locuință. În felul acesta va scăpa de sclavie și se va întoarce-n sat. Lumea-l va întâmpina și el va aduce niște cadouri.

Evident, băiat deștept, cu țăranu` nu te pui… nu în pragul nebuniei și când are vicii.

Notă! În contrast cu celălalt (precaut și cumpătat), muncitorul părea agil și glumeț, însă crizele și disperarea l-au cam dat de gol.

Ne revedem la anul, cu ediția a opta a Festivalului Internațional de Teatru Nou Arad.