Taxi Drivers

Foto: vice.com/ro

FITN7: Taximetriști, de Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae
Regia: Bogdan Theodor Olteanu
Scenografia: Alexandra Panaite
Costumele: Sonia Constantinescu, Anca Miron
Muzica: Alex Bălă
Distribuția: Alexandru Ion, Rolando Matsangos, Maria Popistașu, Victoria Răileanu, Ana Maria Guran, Alex Chindriș, Paul Nistor
O coproducție TETA & Apollo 111 Teatrul, București

Piesa de față se focusează pe năzuințele, caracterul și problemele taximetriștilor dintr-o poziție comică de-a dreptul nebună. Secretele acestora ies la iveală din convorbirile purtate cu clienții și soția, iar întâmplările prin care trec vor fi și ele definitorii.

Turele de noapte

Lică (unul dintre taximetriști) parcurge tot orașul și se laudă în timpul cursei cu partidele sale de sex. Nevastă-sa îl ceartă non stop și mai că intră într-un copac. Dacă ai soție, despărțirea se complică, spune-o veche pildă a taximetriștilor.

Pentru șoferul nostru, gay-ii sunt la fel de oribili ca gândacii la grămadă. Pe deasupra, înjură pe geam cu gura cât trompeta, după care-ți fură banii. Pe lângă faptul că-i homofob, mai e și mârlan.

Al doilea personaj (Liviu) e pe tura de noapte de aproximativ un an. Soție-sa (Victoria) se simte din ce în ce mai singură și îl apostrofează. În afara cheltuielilor plătite, lucrurile între ei s-au răcit definitiv. Patul îl împart degeaba, iar ea se gândește mult prea des la un vibrator. Sărăcia îi împinge să mănânce numai cartofi, pe când stația turuie vrute și nevrute.

Liviu are un job aiurea, însă nevastă-sa nu e deloc înțelegătoare. Lică e rasist și desconsideră țiganii. Pe fete le cataloghează drept niște zdrențe care-și uită telefonul la el în mașină. Nu există dată să nu se comporte batjocoritor cu clienții săi.

O pasageră mai tânără îi vorbește lui Lică despre atacurile sale de panică și e luată în derâdere. Îl întreabă apoi dacă n-ar putea s-o însoțească la o bere, atâta timp cât amica sa a anunțat-o că renunță. Plin de ambiție, acesta propune să meargă direct la ea acasă. Însă juna nu știe orașul și vrea doar companie (o bere e o bere)… ceva ce el nu înțelege nici în ruptul capului.

Șefa

Singura care-l aranjează pe Lică e clienta de bani gata. Soțul respectivei e un mare inerlop, așa că aceasta e din cale-afară de batjocoritoare. Îl face smardoi, papagal și nerușinat, plus că îl forțează s-o servească când vrea ea.

Lică își strânge bani pentru Uber și-n loc de rangă are o sabie (pe care clienta i-o introduce metaforic în fund). E ridiculizat în continuare și i se cere să-și anuleze întâlnirea cu o fată. Până una-alta, acesta se laudă c-a dus la spital huligani din galerie… și nu e băgat în seamă.

Același Lică se-ntâlnește cu Liviu și îl sfătuiește să mai ia o pauză. Discută despre faptul că majoritatea creștem fără să avem un tată prin preajmă. Toți sunt niște nepăsători, iar nevasta lui Liviu fierbe de nervi. Munca la patron sau Uber-ul, astea ar fi variantele.

Clienții au o viață plină de aventură, pe când șoferii de taxi se plictisesc în mod constant. Banii strânși sunt pentru casă; restul intră în buzunarul polițiștilor. În Spania au protestat 15.000 de taxiuri împotriva Ministrului Transporturilor. La noi, solidaritatea e un dinozaur.

Foto: vice.com/ro

Oboseala

Apar mesajele soției către Liviu, în timp ce Lică nu concepe să nu știi unde ți-e femeia. Relațiile sunt pentru el acel ceva legat cu lanț și ținut din scurt. Acum are ca pasager un DJ aflat la început de carieră. Pune muzică prin cluburi și e rugat s-aleagă o piesă de pe propriul smartphone. Concluzia lui Lică ar fi că oamenii n-au gusturi. Totuși, dacă știi să mixezi, primești și niște bani. Până la urmă, revine tot la obsesia Uber. E ca un ensō pentru el. Însă, după ce-l ridică-n slăvi, ajunge să-l hulească. Nimic nu-i mai convine, vede numai fițe și sofisticați.

Bizonii și înjurăturile curg laolaltă, iar familiile au amante și mame pisăloage. Accidentele și cearta își unesc forțele și evoluează. Lică e batjocorit de către clienta mofturoasă și i se ordonă să nu vorbească neîntrebat. E singurul moment când nu se poate apăra.

În capitalism aflăm că toți banii sunt murdari. Papagalii îi fac exclusiv pentru ei înșiși, iar șmecherii produc mai mulți, dar tot ei beneficiază de pe urma lor. Liviu își propune s-o ducă pe maică-sa la Notre-Dame, în timp ce Lică rămâne subalternul fufei. Dintr-o dată, drumurile sale cu „șefa” se încheie, ceea ce înseamnă că-și poate contacta iubita. Astfel, papagalii așteaptă cât încape, în vreme ce șmecherii și-o trag de câte ori doresc. Și bineînțeles, ultima categorie le revine smardoilor papagali sau șmecheri.

Nevasta lui Liviu vrea să se despartă. După 12 ani de zile, i-a ajuns să tot încerce. El o-ntreabă ce nu-i convine și promite să se schimbe, dar e prea târziu. Singurătatea a învins – se va muta la maică-sa. În plus, întoarcerea în țară le-a adus doar ghinion.

Lică îi datorează lui Liviu niște bani. Al doilea muncește neîncetat, nu ca alte panarame care merg la curve. Pe de altă parte, necazurile s-au adunat și recunoaște c-a greșit cu soție-sa. Acum îl iubește numai în gând, săturându-se de număratul banilor pentru construcții. La fel, nu se mai culcă unul cu altul de doi ani de zile. Durerea e prea mare, nicio vacanță nu poate repara așa ceva.

Dr. Jekyll & Mr. Hyde

Important e să te-ajuți pe tine prima oară. Apoi o vei lua pe maică-ta la Notre Dame (de șase ani îi zici c-o duci). Sigur, momentan miroși a benzină și stai toată ziua pe un scaun ponosit. Luiza îl părăsește pe prietenul tău, Lică, iar Victoria îți reamintește c-ai uitat să fii copil. Prin urmare, înveți în sfârșit că orice problemă e personală. Îți privești destinul în ochi și mergi mai departe. Iată, te-ai pus și-n pielea unui personaj ca Liviu. Așadar, ne putem relua povestea.

Lică și clientul homosexual se-mpacă. Toleranța acestuia a venit odată cu comunicarea. Astfel, situațiile lor amoroase se aseamănă (își închide telefonul, însă dacă n-o/nu-l cauți, se supără) și amândoi ajung în aceeași oală. Cu toate astea, Lică insistă să iasă la bere și să nu-i ia bani pe cursă (ceva ce nu-i stă în fire defel). Nici acum n-a înțeles că orice lucru bun e dublat de caracter.

În încheiere, trebuie să spunem că Lică și Liviu se înțeleg de minune. Au un cod al lor, care există numai la taximetriști și uneori ai impresia că sunt telepatici. Evident, asta doar la unele capitole. În rest, seamănă leit cu Dr. Jekyll și Mr. Hyde. Unu-i tânăr, frustrat, lăudăros și ipocrit, iar celălalt e rezonabil, răbdător și transparent. O sfeclește însă în viața privată, fiind mereu obsedat de puterea banilor. Ba stă pe telefon și se plictisește, ba își supără soția cu tertipurile sale. Totuși, deși e prea târziu, măcar își vede greșeala. La rândul său, Lică scapă de prejudecăți, dar rămâne în continuare la fel de iritabil.

The end. Taxi!

P.S. Pentru cei dintre voi care nu v-ați prins, Lică al nostru e cel din „Moara cu noroc” – un om viclean, meschin, un hoț și un nelegiuit. Pe lângă toate astea, mai e și gagicar și are un orgoliu nețărmurit. Putem spune că e un soi de atotștiutor al străzilor, aflat în antiteză cu bunul său coleg (Liviu). În concluzie, feriți-vă de Lică.