Se apropie obrajii

48362005_787655258245014_5912755638156394496_n

Teatrul Nottara București și Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Disputa”, de Pierre de Marivaux
Regia: Vlad Massaci
Scenografia: Iuliana Vîlsan
Coregrafia: Florin Fieroiu
Light design: Lucian Moga
Traducerea: Doru Mareș
Distribuție: Isabela Neamțu (Hermiane), Zoltan Lovas (Prințul), Călin Stanciu (Mesrou), Anca Băjenaru (Carise), Cecilia Donat (Eglé), Alex Mărgineanu (Azor), Cristina Juncu (Adine), Răzvan Bănică (Mesrin)

trei

Prințul (Zoli Lovas) îi ascunde pe cei patru tineri (Adine, Azor, Eglé, Mesrin) până când aceștia devin adolescenți. Singurii cu care discută sunt îngrijitorii (Carise și Mesrou). Infidelitatea și nestatornicia sunt tratate pe-ndelete de-a lungul întregii povești. Există suficientă nerușinare cât să nu le plesnească obrazul, atât femeilor, cât și bărbaților din piesă. Totul se face prin „asociere”.

Tinerii își dau seama de propria existență prin ochii partenerului sau prin strălucirea apei. Fie suferă de narcisism, fie se îndrăgostesc. Viața lor înseamnă plictis, cu sau fără concubin.

Dacă stau mult împreună li se va urî? Ce este perfecțiunea? Există legături pe viață? De unde vin orgoliul și rivalitatea? Cum ne tratăm de naivitate și cine trădează mai des? Ne lăsăm purtați de val sau șarjăm cu asul când nimeni nu se-așteaptă? În orice caz, bine jucat, domnule de Marivaux, anotimpurile îs una, nerăbdarea-i altceva; femeile sunt niște pudice din naștere.

48383405_394499377954387_2981888964891246592_n

doi

Natura e singura care ne poate da răspunsuri. Prin urmare, vom fi martori la-nceputurile lumii și-ale societății. Ajungem într-un loc cât se poate de ascuns, unde sălbăticia este ceva obișnuit. Protagoniștii ni se-nfățișează într-un spectacol bizar, etalându-și sufletul și caracterele în devenire. Vom vedea cum se nasc relațiile și primele semne ale iubirii. Teritoriile sunt noi, dar lumea e aceeași.

Azor e fermecat de frumusețea lui Eglé (măruntă, blândă, delicată) și ambii se comportă ca niște copii. Se bucură că vorbesc o singură limbă și sunt tot mai apropiați. Se întreabă unde erau înainte să se cunoască, în timp ce inima le e transpusă în acțiunea mâinilor. Ochii le sunt vii și plini de recunoaștere. Vin de pe tărâmuri vecine și se venerează.  

Pentru câteva ore, cei doi sunt forțați să se rupă unul de altul și încântarea li se transformă pe loc în disperare. Astfel, Eglé îi oferă lui Azor chipul său stropindu-l cu apă.

Dacă nu suntem atenți, plăcerea se diminuează și nu vom mai simți la fel, ne pun în gardă Carise și Mesrou. Din contră, vom privi cu dispreț obiectul pasiunii noastre. Așadar, Eglé îl roagă pe Azor să mai ia o pauză, după care-și apropie gurile, obrajii și se uită mirați în oglindă. Devierea-i următoarea: iubita ține mai mult la felul bărbatului de-a o adora decât la prezența sa („Cum poți fi atât de frumoasă?”), fapt pentru care Eglé se simte singură și părăsită.

Dintr-o dată, apare și Mesrin cu a doua femeie (Adine), care se-așteaptă să fie adorată pentru frumusețea sa. Se dă pe spate când se privește și oglinda i-o confirmă.

Fetele se iau la harță și se fac în fel și chip (Drogato! Turbato!). Niciuna nu știe cum să se comporte. Carise încearcă să le-mpace. Adine o face pe Eglé pocitanie cu degete lungi și uscate. Mesrin nu trebuie să afle de această ființă care i-ar stârni gelozia lui Adine. La rândul său, Azor o pupă pe Adine până rămâne fără salivă. 

47688673_2222656591325612_4217427807568920576_n

unu

Azor face cunoștință cu Mesrin și află ce-nseamnă să ai un amic. Astfel, împreună râgâie și se cercetează, fac flotări și țopăie, după care bat o minge. La fel ca-n viața reală, ambii își ridică iubitele în slăvi. Concluzia? Bărbații se-nțeleg mai bine ca femeile.

Lui Mesrin nu-i vine să creadă că și Eglé este frumoasă (Tu ești capul pătrat cu ochii bulbucați?). Azor i-l prezintă iubitei pe noul său prieten dintr-o altă lume. Primul cuplu trebuie din nou să se separe și Mesrin vrea să-i țină companie lui Eglé. Azor se cam opune și până la urmă îl însoțește la un țopăit cu mingea.

Pe Eglé o supără comportamentul lui Azor și visează la Mesrin. Azor are teama de a nu fi părăsit, dar Eglé dorește ca întreaga lume să se bucure de ea. S-ar culca și cu o sută. Degeaba îi promise că va sta cu el pe veci, de vreme ce noul venit era pe nicăieri. Carise o simte instabilă și o sfătuiește să-și urmeze inima.

Mesrin vrea s-o contemple și-i umblă la desuuri. Azor îi prinde „cu treburi” și șocul e total. Eglé plânge după primul bărbat din simplul fapt că-i dorește pe ambii. Azor pleacă și-i încurajează să-și reia „activitatea”. Nu îl afectează cu absolut nimic. Chemarea trupului îi face cu ochiul și se cuplează cu Adine.

Încet-încet, uităm de noi și farmecul se stinge.

VEZI AICI programul lunii decembrie 2018 la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

Scrie un comentariu