Scufița rămasă fără codru

77140607_564767634279738_1360923759980052480_n

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Scufița Verde”, de Claudiu Sfirschi Lăudat
Regia și coregrafia: Ștefan Lupu și Cosmin Blaga
Costumele: Bianca Ilonca și Veronica Tomoș
Machiajul: Iana Willkofer
Scenografia și decorul: Adrian Damian
Asistență decor: Alexandra Lupeș
Sunet: Mihai Dobre
Lumini: Lucian Moga
Video și leduri: Hybrid Lab
Distribuția: Zoltán Lovas (naratorul), Cecilia Donat (Scufița Roșie), Alina Vasiljiević (Albă ca Zăpada), Oana Kun (Frumoasa din Pădurea Adormită) Angela Petrean Varjasi (Cenușăreasa), Robert Pavicsits (zâna), Carmen Vlaga Bogdan (bunica), Andrei Elek (lupul), Ștefan Statnic (prințul), Marian Parfeni (vânătorul/lup) și Carmen Butariu (maștera)

Când devenim adulți uităm de copilărie. Tot ce știm e să stăm cu mâinile încrucișate, în timp ce joaca ne lipsește. Suntem niște posomorâți lipsiți de talent și aspirații. Intransigența ne este în sânge, iar gândurile noastre o iau pe contrasens. Nimic nu ne îmbie să ne visăm unul pe altul. Așadar, piesa de față ne duce pe tărâmul dansului contemporan și al reflectoarelor. Scufița verde-i costumată și are parte de proiecții. Urmează povestea în sine și coregrafia, menite să-nsoțească instalația de leduri. Sau e invers (?), că nu mai știu. Ok, haideți să vedem pe text de unde până unde.

Drumul spre bunica

Se pare că Scufița e o mafioată, așa încât nici în povești nu e totul roz. În codru nu prinde semnal și nu-și poate face selfie. „Buni” e plecată la niște prieteni. În timp a devenit vegană și s-a apucat de gym. Pur și simplu e în stare să stea cu susu-n jos. Evident c-o doare șoldul, însă bea doar bere naturală și se crede open-minded. În schimb, pe nepoată o acuză de nerușinare. La rândul său, statul nu dă doi bani pe bătrâni. Ca atare, părinții vor fi respectați indiferent de conduita lor (îl slăvesc pe Arsenie Boca și consumă Coca-Cola).

Scufița e certată pentru fusta sa minusculă. La ea are un spray de urși și un cărucior de market. Iată, n-o interesează nici lupii, nici clima. O zână masculină o-nsoțește peste tot. A fost căpcăun înainte, dar s-a reorientat. Acum împlinește dorințe și posedă un motor.

Copacii sunt tăiați complet, iar Albă ca Zăpada e din nou cu măru-n gât. Aceasta culege niște ciuperci pentru o tocană; piticii săi o dezaprobă, însă-s și înfometați. De nicăieri, lipsa ninsorii o face să își pună ștreangul. Totuși, naratorul ajunge la dânsa și o-mbrățișează.

80800767_587131388526546_7751406879598706688_n

Amanți și socoteli

Mai nou predomină doar separarea și spiritul de turmă. Oamenii au gărgăuni, iar lupii din pădure aproape că au dispărut. Astfel, vor să-și deschisă localul „La lupul cel rău” prin niște fonduri.

Fătuca are pentru bunica pungi de pufuleți și chipsuri. Deși e izolată-n codru, nu-i e teamă de nimic. Lupul, pe de altă parte, o ia la goană când o vede pe zâna masculină. Mai exact, e un travestit plin de tatuaje.

Mama Scufiței și-a găsit pe net al patrulea său soț… că doar nu la prăvălie. Brusc, lupul devine vegan și renunță la Scufiță. Frumoasa Adormită le ceartă pe „surorile sale”: ba li s-a dus tinerețea, ba sunt depresive.

Bătrânețea e urâtă, cu medici și cu stat la cozi. Deci, absurdul și senilitatea merg mână în mână. Prima oară, pericolul apare în copilărie (sub forma unor anxietăți). Apoi, gândul ne stă numai la vedenii și prințese. 

Intră-n scenă mama Albei ca Zăpada. Aceasta se uită de zor în oglindă. Cenușăreasa are problemele ei și aproape c-o sărută pe Scufița Verde. „Noroc” cu soluția de curățat, care le intoxică. Așa-i când crești cu lapte praf, îi spune „buni” nepoatei sale.

Bătrâna nu primește oaspeți, întrucât e cam „deranj”. Pe scurt, înăuntru e vânătorul în hainele lui Adam. Ca atare, țipă la fete și le mustră ne-ncetat. 

Basmul și realitatea

În poveste, lupul și bunica sunt aproximativ la fel. Pe lup îl enervează drepturile altora, iar amantul e o minunăție de bărbat. Laolaltă cu copacii tăiați pentru grătare, își face apariția și veverița chioară.

În mare, soarta eroilor noștri e destul de tragică. Prințul trebuie să-și stimeze aleasa ca în basmele cu zâne. Societatea îl convinge că-i un dereglat. În schimb, el ar vrea să stea întins și să scape de belele.

Alteța Sa visează la îngrijire corporală. Ca bărbat se dichisește asemenea unei femei. Mai să spele și să calce, că-n rest e luat drept oligofren.

Personajele cerșesc iubire și suferă de boli. Acestea nu cred în finaluri fericite și se sting deodată cu bunicile lor.

Cuvinte-cheie: narcisism, respect, trădare, divorț, lașitate, lamentări, comunicare, prostie, prejudecăți, secrete, cerc vicios, probleme familiale, frustrări, interdicții, singurătate, compromisuri, traume, nesaț, consumerism, superstiții, foamete, invidie, dinozauri, extincție, afaceriști, etichetări, schizofrenie, condiționare, nemurire, diviziune, obsesiv-compulsiv și experiment eșuat.

PIESA SE REJOACĂ PE 19 IANUARIE, DE LA ORA 19:00, LA SALA MARE A TEATRULUI CLASIC „IOAN SLAVICI” ARAD. CLICK AICI PENTRU PROGRAMUL COMPLET.

GALERIE FOTO AICI

Scrie un comentariu