Să vină TAB-ul!

Un bărbat și mai multe femei - teatrul de vara ethos arad

Teatrul de Artă București (TAB – http://teatruldearta.ro)
Un bărbat și mai multe femei, după Leonid Hușanu
Regia: Bogdan Hușanu
Distribuție: Paula Chirilă și George Constantinescu

„Un bărbat și mai multe femei” a fost, pe scurt, una dintre cele mai faine piese la care am participat. Paula Chirilă a jucat în mod imperial rolul tuturor femeilor, ridicându-ne în picioare pe toți la final. Ca să nu mai zic de George Constantinescu, care și-a început bucata din poziția de drepți.

Să-ncepem cu femeia. Cum este ea, de ce acționează și care-i este caracterul? Păi poate fi destul de autoritară, enervantă (vecina Vera Andreevna), răvășitoare, crispată, simpatică, își poate plânge de milă și datorită dramatismului său mai poate fi şi poetesă. Tot ea trebuie să aibă și ultimul cuvânt.

Dialogul dintre cei doi (mă rog, doi e puţin spus) îl include de fiecare dată pe bietul Arcadi Gavrunski, bărbatul aflat sub papucul tuturor femeilor. Acesta trebuie să obţină o adeverinţă de sănătate mintală, fapt pentru se duce la cabinetul de psihiatrie. Aici e diagnosticat cu surmenaj nervos de către o psihiatră care la rândul ei se victimizează-n permanență. Bărbații o înșală de fiecare dată și nu o înțeleg. Până la urmă, lui Arcadi îi este prescrisă o ședere în Crimeea la sanatoriul „Trandafirul Sudului”. Astfel, în Yalta are loc o poveste de amor pe care acesta nu și-o dorește, dar care îi schimbă viața complet. Îl va întări și îl va face seducător în relațiile sale cu sexul opus. Inițiatoarea aventurii este nimeni alta decât Marina Istomina, cunoscută sub tittulatura de maestră a cuvintelor.

În drumul spre dispecerat te sufoci de duhoarea călătorilor din mijloacele de transport, acești nespălați din naștere. Ești sărac și pornești de la cel mai mic numitor comun, așa că într-o oră ajungi să schimbi troleul, autobuzul si tramvaiele ca pe șosete. Nevasta te sfătuiește să stai în banca ta și s-accepți fițuica pe motiv că nu poți evita sistemul. În fine, toate aceste certuri se-ncheie cum au început. Așadar, rămâi la stadiul de protestatar care nu e-n stare să schimbe nimic.

Pentru orice căcat îți trebuie hârtii frumoase, tipărite, cu nume și prenume, așa că stai la coadă pe holul dispensarului. După asta îți cer buletinul, livretul militar și dovada faptului că nu figurezi în evidența medicală. Umilința la care ești supus e completată pe final de întrebarea: Pe ce bază ați fost scutit de armată? O adeverință o spală pe alta și tot așa până mori cu zile. Ferească Sfântu’ să-ntrebi pentru ce-i nevoie de toate aceste lucruri.

Psihiatrul are o privire nervoasă, te-acuză de complexul mulţimii şi-ţi atribuie fobii privind mijloacele de transport. Pe deasupra, fiind şi femeie, experta te bagă-n aceeaşi oală cu restul de bărbaţi ostili şi agresivi, deși o-nştiinţezi c-ai evitat contactul cu femeile de când te ştii. Apoi te ceartă c-ai fost la registratură prima oară şi nu la ea pentru aviz: Când nu v-a mai mers, ați dat-o pe nervi și isterii. Constați că nu mai știi ce se-ntâmplă cu tine, în timp ce vizita în sine te bagă în depresii. În alte cuvinte, ți s-a acrit.

Până la urmă ești obligat să te tratezi, așa că iei primul tren spre sanatoriul „Trandafirul”. Și ce să vezi, ai nimerit în compartimentul cu cea mai vorbăreață cucoană din istorie. Aceasta te asigură că soarta e necruțătoare, că pericolele ne pândesc la fiecare pas și că-n general ți-o iei. Te critică și-ți scoate-n evidență doar imperfecțiunile (riduri, pungi, etc.). Îți ia la rost abdomenul și mușchii și face din ele-o plăcintă. În tot acest timp, te pipăie fără pardon. În viziunea ei ești un bolnav. Te roagă să-i cobori valiza și observă imediat că ai început să gâfâi, după care îți urează multă sănătate.

Poetesa de la sanatoriu te urmărește cu zilele și te crede misterios. Îți recită și îți cere să te lași jelit din nou de mare. Te acuză că-i așterni un covor de suferințe. Cel mai mult o preocupă personalitatea ei. Iubește nisipul, plimbările și viața o percepe ca pe un secret. O atrag mlaștina și vagabondajul fără scop. Îi place să stea cu picioarele-n mâl și crede doar în duelul dintre femeie şi bărbat: Opreşte-te, nu eşti sătul de suferinţa mea? Dă-mi haina, mă străbat fiori! Întâlnirea cu Marina Istomina te istovește pe deplin și până la urmă, te părăsește și ea, spunându-ți că totu-i o neîmplinire. Dar nomada îți transmite un lucru important: Tăcerea-i plină de vigoare, îți sunt călău, stăpân și slugă credincioasă.

Soția-ți scrie că se-ndoiește de talentul doamnei de la Litere, căreia îi plac bețivii, aventurierii și tavernele de port; bețivi cu mutre de golani ce te fixează de la mese, dar nu din recunoaștere.

Ai lăsat în urmă Yalta și te-ai întors ’napoi la colegii de birou, la hârtii și formulare şi la noua ambianță. Adio mare, adio Crimeea şi înapoi la soţia ta cicălitoare, Ana. În ochii ei eşti un actor ce dă vina pe alţii. Îi smulgi compătimirea, după care o înşeli cu poeta deraiată.

Ce s-a întâmplat de fapt? Marina publicase un poem cu dedicaţie către Arcadi într-o revistă pe care-o citise și Ana. Acolo-i poezia și aici îți este proza, îi spune convinsă nevasta.

Urmează vecina care intră-n casă peste tine şi nu-ţi dă voie să ieşi de pe hol. Te ia la rost c-ai distrus-o pe Ana, monstrule ce ești! Să taci! Ieri îmi păreai necruțător cu trupul tău fremătător, așa mai scria în carneţelul Marinei.

Problema revine şi din nou ești pe dos. Ana se mută din încăpere şi nu-ţi mai face de mâncare, iar la lucru dactilografele te-ntâmpină numai cu șoapte. Apar bârfele și atenția generală e-ndreptată către tine. Din cauza ta, femeile trebuie să trăiască cu niște nebuni, nu există viciu pe care să nu-l ai. Ba mai mult, până şi şeful te cheamă să dai explicaţii.

- Aveți o soție…

- În principiu, am.

- V-ați tratat în Crimeea, cum vă simțiți?

- Cred c-am luat-o razna.

Când tragi linie, observi că omul de la 4 dup-amiaza e total altcineva.

În urma acestor experienţe, prinzi curaj și-ncepi să pupi mâina femeilor. Le sfătuiești să-și opereze polipii sau să folosească rujul… femeile și guturaiul nu se pupă oricum ai lua-o. Le desfaci părul și le explici că e bine să fie privite.

La birou te-așezi cu picioarele pe masă. Șefa te ia la rost imediat. Ești un încrezut. În plus, nu-i lași salariații să muncească. Tu în schimb o lămurești că viața pentru unii e un uragan. Și ca să-și facă o părere cât mai exactă, îți dai jos pantalonii, lăsând-o cu ochii în soare când îți cere să rămâi.

Urmează Vera Andreeva (vecina). Ani de-a rândul nu v-ați înghițit și vrei să afli de ce te ignoră când vă întâlniți pe scară. Se pare că ești dușmanul acesteia pentru că știe de cearta cu Ana. Totuși, reușești să-i arăți că nu ești un destrăbălat și războiul dintre voi se stinge.

Te-mpaci și cu Ana, dar îți expiră certificatul medical… bye, bye sănătate mintală. Acesta trebuie refăcut în termen de două zile de la data înștiințării. Păi dacă trebuie, trebuie, îți zice soția, mănâncă și du-te fuguța. Totul a fost, desigur, o mare păcăleală.

Piesa a avut loc la Teatrul de Vară Ethos, unde în august mai puteți vedea următoarele piese înscrise în program: http://aradculture.ro/teatrul-de-vara-ethos-iunie-iulie-august-2018/


Scrie un comentariu