„S-a vărsat ciorba” la Teatru

teatru arad

„Afară-i toamnă”… cam aşa a început piesa. Nu e vorba de Eminescu şi nici de o avertizare meteo, ci de sute de frunze îngălbenite împrăştiate pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, sâmbătă seara, în cadrul Festivalului de Teatru Clasic. Şi e vorba de Molière, de o adaptare super-reuşită a Teatrului Naţional din Târgu Mureş: „Şcoala Nevestelor”.

O comedie care creşte în valoare pe minut ce trece, o satiră de calibru îmbrăcată în haine noi, contemporane, cu un text refăcut în rime (pe alocuri) şi care pe de o parte evidenţiază ideea că dragostea te deşteaptă dar te şi tâmpeşte, pe de altă parte critică cu o violenţă acidă, uite-aşa subtil, nu numai cuplurile în care diferenţa de vârstă depăşeşte limita bunului-simţ, dar şi percepţia anti-feministă, cum că „femeia e ciorba bărbatului”.

Introducerea a fost cam plicticoasă, dar necesară, căci aici am aflat miezul problemei: Arnolphe, un bărbat trecut de a doua tinereţe, nu înţelege râsul ironic al prietenului său când îi dă de ştire că se căsătoreşte… că doar şi-a ales soţia perfectă: o fecioară tânără, proastă şi credincioasă (deci naivă), pe care a crescut-o chiar el, ferită de privirile oricărui alt flăcău, vrând să şi-o păstreze pentru sine şi să fie sigur de supunerea şi fidelitatea ei. Totul e minunat, hihihi-hahaha, doar că triunghiul amoros bizar începe să ia amploare odată cu venirea lui Horaţiu, amicul mult mai tânăr al lui Arnolphe, care se îndrăgosteşte, şi el, de Agnes, fără să ştie că „monstrul libidinos şi pervers” despre care-i vorbeşte cu lux de amănunte este chiar bătrânul Arnolphe, săracul libidinos pervers care, de altfel, chiar îşi plantează sentimente sincere faţă de această mireasă-wannabe… dar nu are cum să forţeze un fenomen straniu numit iubire. Cu toate astea el încearcă…
Însă… la un moment dat… „se varsă ciorba!”

Nu ştiu dacă merită să mă risc… să mă arunc în afirmaţii, de altfel nefondate, căci n-am citit cartea lui Molière (cu titlul original „Şcoala femeilor”)… dar din câte am observat şi din câte am dedus din diverse critici la adresa spectacolului regizat de Cristi Juncu… varianta aceasta este chiar mai reuşită decât cea originală! … Datorită umorului care creşte exponenţial (de la seriozitate inutilă spre un adevărat „carnaval” de comedie), datorită actorilor care sunt extrem de expresivi, şi datorită retraducerii, întreaga montare este cumva mai intens şi mai palpabil străbătută de spiritul jucăuş decât încercarea farceur-ului care voia să scrie tragedii, Jean Baptiste Poquelin, zis Molière.

Distribuţie:
Arnolf – NICU MIHOC
Agnes – IOANA CHEREGI / ALEXANDRA ŢIFREA
Horaţiu – CRISTIAN IORGA
Alain – CSABA CIUGULITU
Georgeta – ANCA LOGHIN
Crisald – DAN RĂDULESCU
Henric – ION VÂNTU
Oronte – LUCHIAN PANTEA
Regia, adaptarea şi ilustraţia muzicală: CRISTIAN JUNCU
Scenografia: COSMIN ARDELEANU
Coregrafia: Bordás Attila

FOTO: RUTHIE BORGFJORD

Comments are closed.