Puncte puncte…

nicolae L popa

Astăzi avem onoarea să vă înfăţişăm o expoziţie deosebit de valoroasă, aparţinând pictorului arădean Nicolae Laurian Popa, absolvent al Academiei de Artă ,,Nicolae Grigorescu’’, Bucureşti – promoţia 1994, clasa profesorului Ion Sălişteanu.

Nicolae Laurian Popa a fost recunoscut ca pictor de talent încă din activitatea premergătoare atestatului instituţiei de specialitate, prin participarea sa rodnică la expoziţii personale şi de grup, organizate cu diferite ocazii în Bucureşti şi Arad. O mare parte din lucrările sale au fost achiziţionate ulterior în colecţii particulare din Germania, Franţa, Italia, Austria, Elveţia, SUA, Canada şi Japonia.

De menţionat din activitatea sa artistică (profund spirituală) este aspectul particular inedit, natural şi înflorind de culori, prin care transmite un mesaj de pace şi umanitate. Astfel, în ultima sa etapă creativă predomină mai mult caracterul abstract de exprimare, destinat acelei elite de cunoscători spirituali şi nu spiritelor de vibraţie joasă, imposibil de pătruns.

Ajuns la deplină maturitate, acesta dezvăluie aspectul interior al materialului, găsind formule adecvate de prelucrare în vederea redării propriei sale personalităţi în exteriorul celorlalţi. Prin urmare, pentru a-i privi tablourile, trebuie să ai capacitatea de a adopta o atitudine de pornire lăuntrică pentru sintagma ,,frumos şi bine’’ la nivelul ei universal, analizându-te pe tine însuţi ca şi cum ai sta în faţa unui juriu al dreptăţii şi al liberului arbitru. Reconsiderându-te în esenţă, debarasându-te de imaginea ta cotidiană, adică de cea a profanului.

Prin folosirea ca noutate în pictura sa a Pointilismului, tuşele sunt modelate din puncte pe suport colorat. Domnul Nicolae Popa, zis şi nea’ Popică, obţine astfel o exprimare plastică proprie, printr-un deosebit simţ al degradeurilor.

Omul este o scânteie de Divin, divin el însuşi. O cale spre înalt şi nu spre o gloată, în care unul se ia după celălalt, iar cel care strigă mai tare este perceput ca fiind cel mai bun. Mereu culmile artei vor fi de neatins, dar tocmai asta e frumuseţea jocului, şi anume implicarea în aceste eforturi sisifice liber consimţite.

Comments are closed.