Teatrul Clasic „Ioan Slavici” prezintă spectacolul „Creditul”
Traducerea: Luminița Voina-Răuț
Regia: Liana Didilescu
Scenografia: Irina Chirilă
Lighting design: Lucian Moga
Distribuția: Bogdan Costea și Zoltan Lovas
Regie tehnica: Cosmin Blaga

Intro

Avem doi gagii drept personaje unice, aka two for the money aș zice. Așadar, unul e directorul de bancă – în persoana lui Bogdan Costea – care-i refuză celuilalt creditul de nevoi personale, iar nevoiașul e nimeni altul decât Zoli Lovas. Între cei doi vor urma niște lupte pentru putere aproape inimaginabile, pline de patos și amenințări din ambele părți, însă singura învingătoare va ieși tot realitatea. În același timp, nevasta CEO-ului e victimă colaterală, dar parcă și ei i-ar surâde o schimbare de macaz. Și-acum să vedem ce va ieși din toate astea sau mai exact care dintre concurenți va scăpa nevătămat.

1. Nepăsarea

Directorul băncii regretă din start că nu poate să-i acorde creditul solicitantului. Pune tot felul de condiții („trebuie să fiți solvabil”) și suma o consideră drept una uriașă. Evident, se preface că îi pasă și continuă povestea cu lucruri peste puterile sale. Clienții serioși, ne mai motivează acesta, oferă garanții concrete și nu promisiuni. În plus, banca nu se abate de la date și cifre și nu lasă loc pentru excepții. Se lucrează cu euro, nu cu niște terchea berchea.

Nu se merge pe încredere, cam asta e deviza… nici dacă ar fi în joc viața sau sănătatea clientului în cauză. Pentru că unica motivație a bancherului este să îi iasă lui dobânda. Așa că să ne luăm adio, urgența vine doar dintr-o parte.

2. Furia

Lui Antonio Vicente (alias Zoli) i se ordonă să părăsească incinta. Însă înainte de asta, acesta observă o fotografie cu soția CEO-ului. Astfel, dacă nu poate primi împrumutul, va fi nevoit să îi fută nevasta (adică să procedeze în mod coerent). Practic asta ar fi varianta finală în urma oricăror negocieri. Pe deasupra, n-ai de ce să chemi poliția doar pentru că îți lipsește umorul. Adică ce nu e clar (?),Vicente are nevoie de bani la fel ca toată lumea (și scoate un prezervativ).

Directorului îi pică fața efectiv la cele auzite, după care continuă să îl facă cu apă și oțet. Și începe prin a-l amenința cu centura neagră la karate. Așadar, în locul tratativelor, acum vin în discuție coastele și mâinile rupte. Apoi îl bruschează și încearcă să afle dacă știe unde stă. De partea cealaltă, Antonio îl asigură că va falimenta la rându-i. Cu timpul, va pierde custodia și-i va dispărea mașina. Funcția i se va evapora și aceasta și va sărăci cu totul.

În disperare de cauză, clientului i se cere încă o dată să evacueze sediul. Însă doar actualul sistem neoliberal îl obligă să se comporte așa, ni se mai spune.

3. Nesiguranța

CEO-ul e convins că soție-sa nu-l va lăsa pentru un rahat ca ăsta. În schimb, cifrele arată că femeile de genul își înșală bărbatul de două ori pe lună minim. Așa că dintr-o dată îi dispar din față toate certitudinile și devine serios. Va face orice să se întoarcă la el, așa cum și Antonio a stat de vorbă cu cinci directori până acum; și niciunul n-avea pe birou vreo poză cu soția. Deci așa, treaba asta-i va aduce ultimul cui în coșciug. Pe cât de mult o iubește, pe atât va fi de nenorocit.

De altfel, întreg sistemul capitalist se va ascunde sub masă ca un fricos. Cu timpul, toată corupția va dispărea, iar băncile se vor duce efectiv pe apa sâmbetei. Și profețiile continuă, așa încât stima pentru acesta va fi ceva de neoprit, însă doar dacă îl va ajuta pe Antonio cu creditul.

De cealaltă parte, directorului pur și simplu nu-i vine să creadă cu cine are de a face. A văzut bărbați în genunchi la viața sa sau femei cu decolteu, dar așa ceva mai rar. Pe scurt, din punctul său de vedere nu există niciun credit. Iată, dintr-o dată-și revine din transă și-și dă seama de absurdul problemei.

4. Influența

Vizibil afectat, managerul îi povestește nevestei despre Antonio la telefon. Astfel, respectiva află că bizarul situației o include și pe ea. Intrigată, deja ar vrea să vadă și o poză cu Vicente și gluma noastră se îngroașă. Laura, fii vigilentă și nu-i deschide dacă apare, o roagă CEO-ul simțindu-se ca leu-n cușcă.

Și ce să vezi, Laura-i închide telefonu` în nas. Așadar, directorul se trezește brusc pe făraș, fapt pentru care îl felicită pe Antonio pentru stilul său persuasiv. Respectivul devine mic și neajutorat, ba chiar face pe servilul și într-un final se recunoaște învins. Și să nu uităm, toate-au fost puse la cale de un ins fără giranți.

Iată, planul spaniolului sadea a dat roade și în loc de trei mii de biștari cât ceruse i se-acordă zece. De altfel, până și el e surprins de atâta bunătate. Însă totul se petrece astfel doar de dragul Laurei, care până una-alta și-a dat afară propriul soț. Antonio? A fost pur și simplu picătura care a umplut paharul. În rest, tot ce le rămâne e facă un brainstorming pentru recucerirea soției în cauză.

5. Salvarea

De-acum încolo, șarmul lui Vicente va avea scopuri exclusiv vindecătoare. Urmează vinderea de ponturi și „binemeritatul” avans din partea directorului.

Mai departe, CEO-ul e alungat definitiv din rai, pentru că ajunge să își vadă odraslele doar sâmbăta. Practic toate relele din lume îl fugăresc numai pe el… exact cum i-a fost scris din start. Pe scurt, situația se înrăutățește cum nici n-ar fi crezut vreodată.

Și cum să ieși basma curată dacă nu cu munca-n echipă și cu un mic role play? Astfel, Vicente îl învață pe director cum să își alinte soția și cum să o privească-n ochi. Bancurile se vor face doar cu o necunoscută. A, și pentru atmosferă ar merge niște muzică.

6. Șlefuirea

În mod paradoxal, cei doi ajung să danseze împreună, producându-se efectul co(s)mic. Managerul îl prinde pe Vicente din cădere și face pe supereroul. Cu speranța redobândită, îi ies toate trucurile din lume și e plin de energie. În schimb, orice ar face, să nu-i țintească țâțele – i se precizează ferm.

Calitățile i le-a învățat aproape pe de rost: e chipeșă, ordonată, parolistă și cinstită. Și absolut tot ce i se ordonă, notează pe-o hârtie. Așadar, directorul ajunge să aibă o încredere oarbă fix în Antonio, adică în omul care l-a dus pe culmile disperării.

7. Surprizele

Pentru a primi cei zece mii de biștari, spaniolul sadea o sună pe Laura și stabilește o-ntâlnire. Însă de data asta merge la ea să-și ceară scuze și nu să o fută. Sau cel puțin așa îi promite omului cu banii.

Se va întoarce oricum la el, îl liniștește Antonio, fiind în joc instinctul de conversare. În plus, o experiență neplăcută va sigila și mai bine acest lucru. Și scoate iar prezervativul cu aromă de căpșuni.

Iată cum se sucește din nou gagiul nostru. Așadar, CEO-ul își dă seama de propria naivitate și o sună înc-o dată pe Laura. Îi spune că efectiv ar lua-o razna fără dragostea sa și c-ar face orice să-l primească înapoi.

8. Cireașa

Nemaiavând nicio busolă, managerul intră într-un proces de conștiință. Pe Antonio soția-l face-n fel și chip, deși acesta a rămas numai în chiloți.

Începe să-l înjure, îi aruncă hainele-n hol și-l poftește afară numaidecât. Nu-și desface descreierata picioarele pentru oricine.

Însă cearta nu-l mișcă deloc pe manager, pentru că nevastă-sa s-a cuplat de fapt cu frate-so. Așa că Antonio o face fără să ezite curvă. Adică îl linge-n cur, mai pe șleau.

Astfel, pentru un milion de biștari îl va ajuta s-o recupereze pentru totdeauna. Și în fond, care-i problema? Nici un preț nu e prea mare când vine vorba de amor.

…

Ce mai vreți de la mine, un credit? Hai, mergeți și plătiți-vă ratele, că-i aproape Anul Nou.

The End

P.S. Creditul lui Jordi Galcerán va fi rejucat pe data de 16 noiembrie. Click aici pentru programul complet.

P.P.S. Drept bonus, aici veți și o mică completare: