FITN7: „Avalanșa”, de Tuncer Cücenoğlu
Traducerea: Nermin Hogea Susam
Dramaturgia: Claudiu Groza
Regia: Petru Vutcărău
Costumele: Amalia Buie
Decorul: Ianis Vasilatos
Distribuția: Petre Ghimbășan (Bătrânul), Corina Cernea (Bătrâna), Consuela Egyed (Tânăra), Ciprian Ciuciu (Tânărul), Șerban Borda (Bărbatul), Gabriela Codrea (Femeia), Mirela Lupu (Moașa), Adrian Locovei (Președintele Comitetului), Anca Sigmirean (Membră a Comitetului), Nicolae Segărceanu (Membru al Comitetului), Georgia Căprărin (Fantoma fetei moarte), Alin Stanciu (Fantoma fratelui bătrânului), Ion Ruscuț (Gardian 1), Cristian Segărceanu (Gardian 2)
Producător: Teatrul „Regina Maria” Oradea

Să începem cu Petru Vutcărău – actor și regizor. În 1990 fondează Teatrul „Eugen Ionescu” din Chișinău, al cărui Director artistic este în prezent. A studiat arta teatrală la Moscova și a regizat peste o sută de spectacole în Coreea de Sud, Italia, Rusia, Franța, Japonia, Turcia, Republica Moldova sau România. Printre altele, mai scrie și proză scurtă sau teatru, iar piesele sale (Complicația – 1972, Profesorul – 1973, Dosarul – 1985, Trilogia Râul Roșu – 2002, etc.) sunt traduse și jucate într-o serie de țări, precum: Australia, Germania, Rusia, SUA, Cipru sau Azerbaidjan.

Scenariul „Avalanșei” se bazează pe povestea reală a unei mici localități din estul Anatoliei, unde iarna (timp de 9 luni) orice zgomot poate muta munții din loc. Nimeni nu vrea să riște nimic, așa că toată lumea își reprimă cele mai banale gesturi. Prin urmare, avem două probleme greu de reconciliat – mintea umană și fenomenele naturii. Tradițiile din bătrâni și regulile comunității vor fi respectate cu maximă atenție, așa încât cine le-ncalcă ajunge îngropat de viu. Nu se iau în calcul nici noile generații, aflate în imposibilitatea de-a se exprima. Metaforic vorbind, nepoții sunt forțați să poarte ochelari de cal. Frica, violența și asuprirea îi scot din ecuație și îi fac neputincioși. Viața acestora e mult prea supusă, iar sacrificiile personale îi duc la disperare. Familia ni se prezintă cu toate duioșiile și dramele sale, fără să lase deoparte valențele unei umanități aflate-n prag de colaps. Bulgării de zăpadă o iau bine la vale și provoacă omucideri. Cine va rămâne viu în urma prăbușirii?

Tinerii și legea

Încep contracțiile mascate în dureri de burtă. Copilul lovește inconștient în stomacul unei tinere de parc-ar trage șuturi. Până să nască va trebui să mai rabde câteva zile. Bunica le povestește celor doi că înaintea vremii lor avuse loc un incident similar. Un singur urlet i-ar fi costat totul pe bătrânii satului. Astfel, gravida a ajuns să fie îngropată de vie.

Încă două zile și pruncul va fi întâmpinat cu chiuituri și focuri de arme. La căderea primei zăpezi, căsătoriții vor pleca și nu se vor mai întoarce aici. Se vor bucura de viață până la sosirea morții, iar pentru provizii vor reveni doar el și odrasla. Planul e făcut, dar destinul poate fi destul de imprevizibil (nu se știe nici sexul fătului).

Frica ne stopează progresul și nu ne permite să gândim în mod profund. Aviz copiilor, cu această ocazie. Cât despre istorisirea bunicii, una dintre măritate intrase în chinurile facerii… asta în perioada tinereții sale. Trebuiau să aștepte vreo patru luni până să se culce cu soții (și sigur că unele mai săreau peste reguli). Ca atare, moașa cu alaiul său au venit degeaba, așa că i-au săpat o groapă. Un lucru inuman, dar totodată „necesar”. Restul nășteau legate la gură.

Iată, avem în față o serie de reguli menite să împiedice bucuriile din fașă. Urmează mama, care îi toacă mărunt, cerșindu-le atenția. Ulterior, li se plânge că primește numai mâncare uscată și niciodată destulă apă.

Moașă-ta pe gheață

Tineretul a plecat și nu s-a mai întors. De mici au fost inițiați să nu scoată o vorbă (să stea în banca lor), așa că s-au decis să fugă. Întrebarea este: cine va trage primul cu pușca agățată de perete?

Rețeta actuală e oameni cu dinții ascuțiți și-un cocoș care să cânte. Munca și mâncarea se completează reciproc, pe când frica ne roade întocmai ca un vierme. Dacă zbiară careva, îi absolvă pe toți de orice păcat. Contracțiile persistă, în vreme ce plecații sunt blamați că nu au grijă de părinți. Însă nevestele nu-i vor lăsa să facă una ca asta oricum.

În aer plutesc emoțiile reprimate. Abstinența aduce satul în pragul nebuniei și o bună perioadă bătrânii ajung să-i lege pe unii de mâini și de picioare. Pericolul avalanșei bate la ușă, iar cea mai serioasă amenințare e pușca. Membrii familiei și-au pierdut încrederea unii în alții, iar gardienii locului anunță că unul dintre fii a fost ucis prin sugrumare. După cum puteți observa, treaba se complică nițel.

Contracțiile reapar și ele, așa că e nevoie de intervenția unei moașe. Onoarea gintei e pusă în pericol. Localnicii îi vor urî, deși înainte erau tăcuți și muncitori. Făceau orice li se cerea fără să se plângă, pe când stăpânii lor erau niște guralivi notorii. Terminați cu problemele voastre! V-am dat de lucru, ce mai vreți?

În consecință, tatăl familiei s-a apucat de băutură și-a devenit un fustangiu. Ajungea acasă turmentat și satisfăcut, fără să privească măcar înspre nevastă-sa. Tot așa, fata și băiatul (alte două progenituri) nu au supraviețuit. Ca atare, atenționările soției (se prefăcea bolnavă, etc.) aveau urmări destul de grave.

Justiție sau nu

Dinamita n-are ce să caute lângă o sursă de foc. Cam asta e concluzia. E rândul mătușii să-i interogheze pe tinerii cu pricina. Pe vremea ei nici n-o lăsau singură cu pețitorul. Drept urmare, bătrânii satului vor fi anunțați. Legile sunt crunte, iar părinții degeaba ar vrea să se opună.

Paznicii satului vin după gravidă. Ucigașii vor s-o îngroape de vie, deși nasterea e prematură. Astfel, întrucât termenul a fost respectat, decizia nu-și are locul. Până și nunta au făcut-o la timp, deci care să fie nelegiuirea acum?

Ei bine, tânărul încearcă să-și scape soția, dar eforturile sale sunt inutile. Mai mult, e asigurat că sacrificiul ar fi în beneficiul tuturor. Și-n fine, moașa n-are nimic de obiectat, așa că sentința rămâne pedeapsa cu moartea. O fi justiția și oarbă și surdă sau pur și simplu e pe dos?

Deodată, tânărul sare cu pușca la paznici și amenință tot satul. Ori scapă amândoi, ori la loc comanda. Mama îi spune că mai sunt și alte femei pe lume, dar el nici că vrea s-audă.

Gravida ce face? Naște au ba? He, he, pentru asta va trebui să mergeți la spectacol.