Motorock – o caricatură prăfuită a unui festival care se vrea european

motorock pecica

Am fost anul trecut (2009) la festivalul Motorock din Pecica si am simtit o asa numita obligatie morala sa fiu prezent si anul acesta. Din fericire asa a simtit si gasca mea, o gasca care (inca) mai are bani de cheltuit aiurea, chiar daca “la tati ni-e greu”. Asteptari prea mari nu aveam de la acest trip, si stiam bine de ce.

Am o geanta care-mi sta bine si il si folosesc, asadar, tot timpul, cand ies de acasa, din bloc. Am adus cu mine trei brichete, o cutie micuta (din pacate: goala) de metal cu emblema Che Guevara, un pix, un notes, bandaje de rezerva (pe care le port pe incheietura mainii), printre care si acela cu emblema Marijuana, o cutie micuta plina cu Ketonal, un Str8… si un hanorac. Nu m-am gandit nicio clipa ca as avea nevoie de mai multe chestii. M-am gandit tot timpul la lucruri ce nu aveam, si asta fiindca nu aveam cum sa am. Restul costa. Tigara – mai nou peste 10 lei pachetul, Ganja – tot in jur de 50 de lei gramul, mancare… mancarea nu se pune, asta se procureaza in functie de semnalele stomacului dar oricum costa, in orice caz… iti trebuie bani de buzunar pe care sa ii cheltui la locul faptei. M-am bazat pe prietenii mei, cu deviza “las’ ca maine fac rost de bani si ti-i dau inapoi”. Adevarul e ca am zis asta cat se poate de serios, dar nu stiu daca va fi chiar “maine” (adica astazi). Abia cand am ajuns mi-am dat seama ca planul era sa ramanem trei zile, dormind acolo. Altii au adus corturi, sandwichuri, snacksuri, Kubetti, sosete de schimb, prezervative, slapi, paturi… etc. Si bani. Habar n-aveam cum o sa ma-nbat, cum o sa ma fac praf, cum o sa am destule tigari, intr-un cuvant: cum o sa ma distrez. Prietenii… bineinteles, la nevoie se cunosc. Si chiar ca am niste prieteni minunati. Intr-un fel sau altul, nu duceam lipsa de niciuna dintre chestiile astea. Minus ganja… caci e intr-adevar scump intr-o asemenea criza. Dilema mea era… de ce sunt eu acolo? S-a simtit ca sunt in plus. Doar o cocasa pe spatele altora.

Cat despre eveniment…

Motorock ar fi un festival in adevaratul sens al cuvantului daca pecicanii ar fi inventat “Sziget fesztival”-ul.
Despre concerte nu stiu ce as putea sa scriu… nu sunt genul care se simte prea in largul sau la un concert rock. Trebuie sa ma-mbat mult si bine, sa fumez mult si bine, sa ma vezi macar la marginea unui pogo. Nu am aflat ce-i cu “Zyzy Top” dar, asa cum ma asteptam, nu era defel ACEL ZZ Top, Winds de pe afis era, fireste: Wings, iar Truda… parerea mea (si a multora) e ca ei au fost highliht-ul festivalului. Baietii astia din Cluj sunt un fel de Parazitii din sfera hard-rock-ului…

Unii au zis ca actualul Motorock a fost cel mai slab din ultimii 4 ani. Imi spuneau acest lucru inclusiv rockerii si localnicii. N-am vrut sa-i contrazic… nici nu aveam cum. La fel am simtit si eu. Dar credeam ca e doar senzatia mea. Nu. Problema mea era alta. Am simtit o anumita obligatie morala sa fiu un cetatean cumsecade, sa ma pierd in multime. De data asta, era si mai iluzorie decat anul trecut: pe atunci am lucrat la Jurnal Aradean, cu toate ca nu am fost trimis eu sa scriu despre eveniment. Acum nici macar nu aveam pentru cine si unde sa relatez despre toate astea. Nici macar nu aveam ocazia sa am altercatii cu Politia Orasului Pecica, ca anul trecut. Ar fi ras de mine… ce sa zic? Ca sunt de la Arad-Culture? Chiar! Ce cauta afisul “Motorock” pe Arad-Culture? Habar n-am. Nu a cantat nici corul filarmonicii (apropo, am auzit ca… cat timp am fost departe de oras, au intampinat niste probleme…grave… cu Primaria. Cum altfel? Am sa revin intr-un alt articol pe tema asta), nu s-a jucat nici teatru, nu au difuzat nici filme in aer liber… erau doar concerte rock… si o gramada de concursuri si diferite optiuni de a petrece timpul liber contra cost. In fine, Arad-Culture saluta orice tentativa de festival, are si o categorie separata pentru asta, deci ne laudam si cu Motorock-ul. De ce nu? La urma urmei… a meritat… era sa zic ca a meritat toti banii. Intrarea ar fi costat 15 lei, dar gasca mea a intrat gratuit, via Robi, fostul coleg de la vestic, care a primit 4 bilete. Multumiri pentru Tzucu (V. Zarandan)! Nu am avut probleme de igiena mai mari decat restul… ne-am spalat ca taranii la ceva robinet de la marginea terenului de fotbal unde ne-am “cazat”. Era acceptabil pentru doua zile.

Inca de anul trecut m-am obisnuit cu praful si zumzetul motoarelor, nu m-am mai intrebat de ce sunt printre motociclisti (vizibil) de performanta tot felul de Biker-wannabes care se credeau la cel mai “Enduro” si cel mai “Campionat de motociclete”, cel mai Motocross de Motocross din tara… praful prindea aripi si zbura haotic din toate partile, nu mai avea rost nicio defensiva. M-am simtit ca la o varianta ratata de “Mint 400″ din filmul “Fear & Loathing in Las vegas” dar stiam ca nu sunt acolo. Nu aveam niciun halucinogen, n-avea rost sa ma…(ce coincidenta!) MINT. Ah! Scriu pe Arad-Culture de droguri? M-am tampit la cap? Si ce? In unele parti ale lumii si narcoticii au o cultura a lor. Iar aici la Pecica visam doar, cu totii, la asa ceva. M-am intalnit cu vechi prieteni si fosti colegi din presa care si-ar fi dorit si ei o “bata mica”. Don’t worry, nu dau nume. Deh… nu aveam ce sa le dau, nici acolo. Si eu am fost “intretinut” de altii. As mai fi incercat si tirolina, kartingul si cataratul pe perete… dar n-am mai gasit sponsori si pentru aceste… “vicii”. Nu m-am ofticat, am incercat sa accept doar ceea ce mi s-a propus. Dar nu aveam cum sa ma distrez. Sa ma simt liber sa fac ce vreau. Sa fumez cat si ce vreau. Sa beau si atunci cand prietenii mei nu beau. Poate… la anul o sa-mi iasa. Pana atunci… raman cu impresia ca Motorock nu e un festival: maxim o intalnire anuala a motociclistilor unde mai concerteaza cate o trupa si unde se mai perinda cativa oraseni rataciti care n-au ce sa faca, sau au prea multi bani de cheltuit aiurea in criza asta… plus cativa oraseni si mai rataciti… care habar n-au ce naiba au facut doua zile aproape de malul Muresului din Pecica.

Comments are closed.