Lentile

bani1

cum veneam azi de la bancă, la primul stop s-a oprit lângă mine un bătrân simpatic cu pălărie. având înclinare, mi-a zis că un prieten de-al lui s-a urcat odată într-un camion cu sicrie și evident, și-ntr-un sicriu. și ăia, când l-au deschis, evident, s-au îngrozit. era din satul Seleuș, așa că l-am crezut.

am trecut sudați pe zebră, din verde se făcuse gri. a tăiat-o scurt la stânga, apoi m-a întrebat de școală. i-am spus că nu m-am ras de-o săpt. și c-am terminat cu tot. mi-a strâns mâna și de-aici poveste: era prieten cu Lăița Cucului din comuna Sintea Mare, care între timp murise. soțul încă mai trăiește.

în jurul nostru, plin de faruri. o ambulanță mută, parcată fiind, lovea pereții unei vile cu patru girofaruri.

dar începe să se lase seara. înainte de-ale noastre, respectivul se oprise lâng-un geam ca o lentilă, cu conturul vișiniu. cică n-am pierdut nimic, l-au pus președintele de bloc. avea: pe obraz o aluniță mare, scoasă mult în relief, dinți de fier, tone de vlagă, haine crem cu croi perfect. ca un neamț pe aia lui, ca un Moș Crăciun de treabă.

Scrie un comentariu