Despre setea de nou, necesitatea artei și fenomenul Teba. De vorbă cu Oana Tarce de la CitiZenit

oana tarce

De câteva luni încoace, orașul nostru experimentează minunăția unei mișcări artistice inedite de o amploare considerabilă, care zguduie toate formele artei cu care erau obișnuiți arădenii până acum. Vara aceasta, Aradul clocotește de inovație culturală, tânără, efervescentă, iar asta a pornit, în mare parte, de la un grup redus de tineri, ce luptă cu toată puterea lor în numele comunității, pentru a aduce Aradul la standardele europene ale lumii artistice. Ei sunt cunoscuți sub denumirea de CitiZenit, iar nucleul activității lor este Fabrica Teba, care se metamorfozează, încetul cu încetul, înepicentrul artei contemporane din Arad. 

Special Arad a stat de vorbă cu Oana Tarce, unul dintre cei trei fondatori ai Asociației CitiZenit, pentru a afla mai multe despre începuturile acestui fenomen de la Teba și despre direcțiile în care ei doresc să ducă proiectul.

-  Am auzit că ai studiat în Olanda. Ce domeniu și cum de nu ai rămas acolo?

– În Olanda am făcut un program de master de studii culturale. Din start nu am plecat cu gândul de a mă stabili acolo, ci am plecat din curiozitate și dorința unei experiențe de studiu internaționale. Acolo am dat de un sistem educațional centrat pe student și pe practică, de un sistem public dezvoltat, deschis, centrat pe individ, pe dezvoltare personală, pe evoluție. Un sistem care nu îți pune bețe în roată, ci te ajută să îți depășești limitele și să pui în practică ceea ce îți dorești – tot ce se zice în general de bine de țările occidentale.

Dar oricât de ușor reușesc românii să se integreze într-un astfel de sistem, într-o astfel de țară, la un nivel, tot străini rămân (și mai ales în Olanda, o țară cu o lungă istorie de valuri imigrante, deci o țară cu un exces controversat de emigranți). Eu nu îmi doream să trăiesc cu acea senzație permanentă de străin și în plus, îmi place să trăiesc în România, dincolo de vicisitudini. Mai mult, oricât de idealist sună, simt misiunea generației mele de a contribui activ la schimbare, la o îmbunătățire oricât de mică a comunității din care fac parte. Când trăiești într-o altă țară, chiar și pentru o perioadă mai scurtă, începi să vezi cu alți ochi comunitatea sau țara din care provii, îi distingi mai bine defectele și calitățile, și te simți inspirat și mai încrezător să te întorci și să faci să fie bine.

- Spune-ne puțin despre tine și despre cum a luat naștere Asociația CitiZenit ?

– Tatonam ideea înființării unei asociații încă de pe vremea facultății, când făceam voluntariat pentru diferite ONG-uri. În plus, în fiecare vacanță când mă întorceam în Arad, simțeam un gol, o lipsă de spații alternative, de oportunități profesionale și recreative în domeniul artei și a culturii. De exemplu, fiind o cinefilă înrăită și având mulți prieteni cineaști, de multe ori ajungeam să ne plângeam de lipsa spațiilor cinematografice (excluzând bineînțeles cinemaurile de mall, unde rar ai ocazia să prinzi un film de calitate). Împreună cu încă doi prieteni, Rareș Hanțiu și Bogdan Gligor, am început să ne jucăm mai în glumă, mai în serios, cu ideea de a redeschide Cinema Arta și de a îl transforma într-un spațiu cultural multifuncțional. Ne-am dat seama că cel mai ușor lucru de a face aceasta este sub umbrela unui ONG. În scurt timp, am decis să trecem de la vorbe la fapte și, cam acum un an și jumătate, am înființat împreună asociația CitiZenit. Prin această asociație ne dorim să acoperim acele goluri pe care le simțim personal în Arad – lipsa spațiilor dedicate artei contemporane, lipsa cinematografelor, lipsa unui cadru organizat de realizare a filmelor, de educație artistică și educație non-formală.

- Cum a apărut ideea cu Teba? De ce la Teba?

– Pe la sfârșitul lui martie, am participat împreună cu Rareș, Anda Ionescu și Oana Furdea, la workshop-ul de dans contemporan ținut de coregraful Attila Bordas în Arad. La cafeaua de după atelier, fiind pur și simplu elevați și inspirați de acea experiență, am zis la unison că nu vrem să ne oprim aici. Și cum ar fi dacă am organiza noi un alt atelier de dans sau alte ateliere care să creeze cadrul potrivit pentru dezvoltarea personală și șlefuirea unor abilități practice? În plus, de ce n-am organiza pe lângă ateliere și proiecții de film, și o seară de petrecere, o petrecere așa cum nu prea găsim prin Arad? Cam acestea erau discuțiile și întrebările pe care ni le puneam la acel pahar când s-a născut ideea și s-a coagulat grupul de inițiativă: eu, Anda, Oana F. și Rareș. De atunci și până acum, acest grup a crescut și s-a îmbogățit prin „racolarea” lui Cătălin Galben, Claudia Petrașciuc și Zoltan Nagy.

Iar la Teba am ajuns din aproape în aproape. Căutând un spațiu central și multifuncțional, am aflat prin diverse cunoștințe de disponibilitatea halelor Teba. La prima întâlnire cu spațiul Teba, ne-am îndrăgostit pe loc. Cele două hale, cu o suprafață totală de 1500 m2, luminoase, solide și impozante, păreau destul de ofertante încât să ne permită să punem în practică tot ce ne doream și ne imaginam până în acel moment. Și mai mult, tot atunci am întâlnit un alt om minunat – pe doamna Laura Pascu, administratoare fabricii Teba, o persoană înzestrată cu viziune, deschidere și generozitate. De la acea primă întâlnire lucrurile au decurs mai departe natural.

- Cum evaluezi succesul evenimentelor de la Teba de până acum?

– Până acum am primit numai reacții pozitive, atât din partea publicului, cât și din partea presei. Am avut șansa să atragem foarte mulți oameni entuziaști, activi și plini de energie. Pe la începutul lunii mai, când am lansat online evenimentul Particles – Intermedia Lab and Music Festival, am fost și noi surprinși să observăm ce reacție în lanț provocăm. Am început să fim contactați atât de presa locală, cât și de prieteni și cunoștințe care nu mai locuiau în Arad, dar care voiau să se implice în realizarea evenimentului. Așa am atras persoane care ulterior au ținut diferite workshop-uri în cadrul festivalului, precum și persoane care ne-au ajutat foarte mult și în organizarea lui. Fără să plănuim neapărat, festivalul a început astfel să ia o amploare din ce în ce mai mare. De atunci, ne întâlnim la fiecare eveniment cu același entuziasm și susținere, fapt care ne bucură, ne motivează și ne ambiționează și mai mult.

- Există ceva similar (evenimente culturale în locuri părăsite) și în alte orașe din Romania?

– Există o mulțime de proiecte de regenerare și reactivare urbană – realizate prin refuncționalizarea fostelor fabrici (sau ale altor tipuri de clădiri părăsite) și transformarea lor în centre destinate creației artistice, evenimentelor și manifestărilor culturale. Există astfel de spații în toată țara. Ce este adevărat, majoritatea dintre ele a avut loc în orașe mult mai mari și mai dezvoltate cultural decât Aradul. Și ca să numesc doar câteva inițiative asemănătoare: Tam Tam sau Ambasada din Timișoara; Reactorul de creație și experimentsau Fabrica de Pensule din Cluj-Napoca; Carol 53 sau proiectele celor de la Calup din București.

- Cât de pregătit crezi că e Aradul pentru asemenea manifestări artistice precum cele de la Teba? Ce crezi că ar trebui să se facă pentru a spori numărul de „degustători”?

– Eu zic că Aradul este foarte pregătit pentru genul de manifestări pe care le propunem la Teba, dintr-o multitudine de motive. În primul rând, în Arad există o lipsă acută de spații destinate experimentului și artei contemporane. În al doilea rând, avem prea puține instituții care să promoveze artiști locali sau artiști tineri din orice domeniu (și Aradul nu duce lipsă de ei!) sau care să creeze un cadru propice de manifestare, dezvoltare și educație artistică. Cred, de asemenea, că în Arad există o sete de altceva, de nou, de inovație. Pe de altă parte, chiar intenția municipalității de a participa la cursa pentru Capitală Culturală Europeană face din start necesară inițierea de proiecte de tipul Teba în Arad.

Iar în ceea ce privește sporirea numărului de „degustători” – aceasta poate avea loc doar organic, printr-o constanță și permanentizare a acestor tipuri de proiecte și evenimente. Unul dintre motoarele care stau în spatele acestor evenimente este implicarea unui grup cât mai mare de persoane, de la instituții publice la instituții private, de la publicul deja existent și interesat la diverși actori culturali. Un ONG, fiind o instituție privată non-profit, este limitat în ceea ce privește resursele materiale și financiare. Pentru realizarea proiectelor și evenimentelor, noi ne bazăm foarte mult pe voluntariat, sponsorizări și donații. Așa că atunci când vine vorba de constanță în proiecte sau de organizarea unor evenimente mai de amploare, care să ajungă la un public cât mai larg, avem nevoie de această susținere. Ca să revin la întrebarea inițială, lărgirea publicului cred că poate avea loc prin multiplicarea și permanentizarea acestor tipuri de inițiative și prin suportul unui număr cât mai mare de persoane și instituții când vine vorba de realizarea lor.

- Ați purtat vreodată discuții cu Asociația Arad 2021 sau cu Primăria pentru a vă implica în realizare de proiecte pro Capitală Culturală?

– Am avut câteva discuții cu membrii asociației ACCE 2012, pe la începutul anului și în primăvară. Din păcate, în acea perioadă nu aveau definită foarte clar o strategie, și găsirea unei strategii reprezentând o prioritate pentru ei, discuțiile respective nu s-au finalizat cu nicio acțiune concretă. Am avut de curând și o întrevedere cu domnul primar care și-a exprimat deschiderea față de inițiativa noastră, menționând că putem să contăm pe sprijinul administrației locale și încurajându-ne să aplicăm pentru fondurile publice dedicate culturii, cum sunt finanțările nerambursabile de la CMCA.

- Ce evenimente mai puneți la cale pe viitor?

– Pentru următoarele luni avem în plan mai multe expoziții, ateliere, proiecții de film, seri de muzică, chiar și spectacole de teatru la Teba. Săptămâna viitoare, între 30 iulie – 2 august, avem Lăcuste în eter – workshopul de Design Parametric și Fabricație Digitală coordonat de Zoran Popovici, în cadrul căruia vom marca intrarea de la una din halele de la Teba, pornind de la programe de modelare 3D, form finding, experimente de volumetrie și machetare de fabricație digitală. În august, vom avea printre altele o seară de concerte de muzică alternativă, o expoziție foto de amploare (10 fotografi, 100 de lucrări) și săptămânal cel puțin o seară de film.

Iar în paralel cu proiectele de la Teba, am inițiat un atelier de film care se va finaliza cu realizarea a cel puțin patru scurt metraje, undeva pe la sfârșitul lui octombrie. Deocamdată suntem la stadiul de formare a echipelor și de propunere de concepte, așa că îi invităm pe cei interesați de film, care au o minimă experiență în domeniul cinematografiei, să ne contacteze.

Sursa: Special Arad

Scrie un comentariu