Trupa de marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Regele Cerb”
Regia: Cristian Pepino
Scenografia: Cristian Pepino
Muzica: Dan Bălan
Distribuția: Izabela Moș, Sorin Dorobanțu, Nuți Dorobanțu, Adina Doba, Loredana Alexandrescu, Cristian Bordaș, Mircea Moș

Muzicanții apar pe scenă îmbrăcați în straie alese și încep să cânte-n cor la flaut, vioară și mandolină. Piesa fiind destul de veche, cei trei gesticulau pe muzica din boxe. Cu toate că aceștia cântau și vocal, înregistrările erau cam greu de perceput. Ca atare, pentru mai multă acuratețe, n-ar fi strica niște reglaje. Povestea e și ea foarte complexă, deși inițial te poate păcăli. Avem o grămadă de personaje, atât colective, cât și episodice, iar decorul e schimbat la fiecare scenă. Ca să nu mai vorbim de păpuși, îmbrăcăminte sau jocul de lumini. Marionetele și recuzita nu lipsesc nici ele, unind capetele tabloului într-un singur fir. Acestea fiind spuse, să purcedem la palat.

Adevărul

În timp ce magul Durandarte se-mbată și ajunge-n șanț, regele riscă să-și piardă coroana. Vrăjitoarea îl transformă pe primul într-un papagal. Are patru mâini și o cheamă Demogorgone, ceea ce înseamnă că e un Lucifer la feminin.

La cetate e mare sărbătoare, iar străjerii regali se pun pe cântat. Respectivii nu sunt decât niște mustăcioși simpatici cu turbane. Regele Deramo o va așteapta în camera de taină pe fiica lui Pantalone (al doilea ministru al său). Angela (fata ministrului) e-ndrăgostită lulea de împărat și speră să nu fie respinsă. La rândul său, tatăl prințesei îl va străpunge cu sabia pe Deramo dacă n-o acceptă. Pantalone are cocoașă, un nas mare, pălărie și barbă.

Domnul Tartaglia vrea și el să se căsătorească cu Angela, pe când planul Smeraldinei e să-l atragă pe rege cu formele sale. Desigur, falsitatea o împinge să fie dramatică, indiferent. Totuși, nu toți bărbații sunt așa ușor de păcălit.

Statuia fermecată îi dezvăluie lui Deramo caracterul real al Smeraldinei, pe care oricum o bănuia. Prin urmare, „iapa” noastră pierde pariul și e eliminată. Însă, incultă fiind, crede că leșinurile sale au făcut-o regină.

Tartaglia

Angela înțelege că iubirea poate fi și un lucru dureros, dar blândețea și onestitatea sa îi asigură coroana. Proba e trecută fără efort și vânătoarea regală trebuie să-nceapă.

Între timp, pețitorul Tartaglia plănuiește o răzbunare prin ceata sa de străjeri înarmați. Mai departe, un om al străzii cere bani de băutură și un cerb e împușcat. Printr-un descântec (cracati, cracata), Deramo se mută în corpul animalului, iar Tartaglia „se deghizează” în Alteța Sa.

Cea mai comică scenă îi revine boschetarului, care cade la pământ (înjunghiat de Tartaglia) și rostește cuvintele „m-a omorât”. Un fel de „ca să vezi”. Ca atare, sufletul lui Deramo iese din cerb și intră-n cel al homeless-ului. Iată, faptele se încâlcesc aproape pentru totdeauna.

Dezrobirea

Angela observă imediat schimbarea de comportament a „regelui Deramo”. Acum e doar un grosolan cu chip atrăgător.

Cortina începe să cedeze, iar muzicanții sunt executați. La fel ca-n viața reală, puteau să câștige un ban cinstit în cadrul unei nunți.

Servitorul Pedrolino ajunge la-nchisoare, nu înainte să-i explice Angelei că vagabondul e Deramo. Astfel, fata îl recunoaște instant, iubindu-l ca odinioară, pentru felul său de-a fi și nu pentru înfățișare.

În scena finală, Angela îl duce pe Tartaglia de nas, așa încât omul nevoiaș redevine rege. Trădătorul de Tartaglia reintră-n corpul cerbului și „Cracati, cracata!”, e făcut friptură.

Prin urmare, stăruința și loialitatea Angelei preschimbă întreg Regatul într-un ținut al păcii.

Notă! Cele patru mâini ale vrăjitoarei Demogorgone simbolizează intersecția dintre orizont și cosmos.

URMĂTORUL SPECTACOL VA AVEA LOC PE DATA DE 9 IUNIE. CLICK AICI PENTRU DETALII